Binecuvântările Domnului pentru Noul An! Un mesaj din partea Președintelui C.G.

Iubiți frați și surori din întrea­ga lume,

Calde salu­tări creș­ti­ne cu urmă­toa­re­le cuvin­te inspi­ra­te: „Și aceas­ta cu atât mai mult, cu cât şti­ţi în ce împre­ju­rări ne aflăm: este cea­sul să vă tre­ziți în sfâr­șit din somn; căci acum mân­tu­i­rea este mai aproa­pe de noi decât atunci când am cre­zut. Noaptea aproa­pe a tre­cut, se apro­pie ziua. Să ne dez­bră­căm, dar, de fap­te­le întu­ne­ri­cu­lui şi să ne îmbră­căm cu arme­le lumi­nii…. îmbră­cați-vă în Domnul Isus Hristos şi nu pur­ta­ţi gri­jă de firea pămân­teas­că, pen­tru ca să-i tre­ziți pofte­le.” (Romani 13:11, 12, 14).

Recent, am avut pri­vi­le­gi­ul de a vizi­ta pe unii din­tre pio­ni­e­rii noș­tri vâr­st­nici. Unul din­tre ei mi-a zis: „Frate Silva, fie­ca­re apus de soa­re este un semn că veni­rea Domnului este mai aproa­pe.” Când noi am înge­nun­che­at să ne rugăm, eu am înțe­les că prin­ci­pa­la spe­ran­ță a ace­lui fra­te este să mear­gă aca­să cu Hristos în curând.

Conform cuvin­te­lor inspi­ra­te ale apos­to­lu­lui Pavel cita­te mai sus, este tim­pul să ne tre­zim din somn. Pavel sune că: „acum mân­tu­i­rea este mai aproa­pe de noi decât atunci când am cre­zut”.

Când luăm în con­si­de­ra­re con­di­ția lumii noas­tre – pli­nă de vio­len­ță, corup­ție în toa­te dome­ni­i­le vie­ții, boli, cri­ze fami­li­a­le – vedem că pro­fe­ți­i­le se împli­nesc cu rapi­di­ta­te.

Care este con­di­ția noas­tră spi­ri­tu­a­lă ca indi­vizi, fami­lii și ca bise­ri­că? Ce fel de lucruri ocu­pă min­ți­le noas­tre? Este Biblia car­tea căre­ia noi îi acor­dăm aten­ția noas­tră în mod seri­os? Despre ce sunt con­ver­sa­ți­i­le noas­tre? Vorbim noi des­pre lucru­ri­le cerești? Sau sun­tem mai mult con­cen­trați la pro­pri­i­le noas­tre case, mașini și afa­ceri? În pre­di­ca Sa de pe mun­te, Hristos a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi nepri­hă­ni­rea Lui, şi toa­te aces­te lucruri (hra­nă, îmbră­că­min­te, etc.) vi se vor da pe dea­su­pra.” (Matei 6:33).

Ce pri­o­ri­tăți au fost în cen­trul aten­ți­ei noas­tre în anul 2016? Care vor fi pri­o­ri­tă­ți­le noas­tre în noul an care se apro­pie în gra­bă?

Să păs­trăm în min­te că tre­bu­ie să fim gata în fie­ca­re zi pen­tru veni­rea lui Hristos. Noi nu putem amâ­na pre­gă­ti­rea noas­tră, aștep­tând că în vii­tor vom fi pre­gă­tiți. Nevoia noas­tră de pre­gă­ti­re este astăzi.

În Evrei 3 citim solem­ne­le cuvin­te: „Luaţi sea­ma, dar, fra­ţi­lor, ca nici­u­nul din­tre voi să n-aibă o ini­mă rea şi necre­din­cioa­să, care să vă des­par­tă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndem­na­ţi-vă unii pe alţii în fie­ca­re zi, câtă vre­me se zice: „astăzi”, pen­tru ca nici­u­nul din voi să nu se împie­treas­că prin înşe­lă­ciu­nea păca­tu­lui. Căci ne-am făcut păr­ta­şi ai lui Hristos, dacă păs­trăm până la sfârşit încre­de­rea nez­gu­du­i­tă de la înce­put, câtă vre­me se zice: „Astăzi, dacă auzi­ţi gla­sul Lui, nu vă împie­tri­ţi ini­mi­le, ca în ziua răz­vră­ti­rii.” (ver­se­te­le 12–15).

Credincioșilor din Colose Pavel le scria: „Dacă deci aţi învi­at împre­u­nă cu Hristos, să umbla­ţi după lucru­ri­le de sus, unde Hristos şade la dreap­ta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucru­ri­le de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi via­ţa voas­tră este ascun­să cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va ară­ta Hristos, via­ţa voas­tră, atunci vă veţi ară­ta şi voi împre­u­nă cu El în sla­vă.” (Coloseni 3:1–4).

Putem cunoaș­te rea­li­ta­tea pro­pri­ei noas­tre vieți spi­ri­tu­a­le? Da, putem.

În car­tea Calea către Hristos, capi­to­lul 7 – Dovada ade­vă­ra­tei uce­ni­cii, găsim un mod prac­tic de a dia­gnos­ti­ca sta­rea noas­tră spi­ri­tu­a­lă: „În timp ce lucra­rea Duhului este tăcu­tă şi imper­cep­ti­bi­lă, efec­te­le ei sunt vizi­bi­le. Dacă ini­ma a fost reîn­no­ită prin Duhul lui Dumnezeu, via­ţa va da măr­tu­rie des­pre acest fapt. În timp ce noi înşi­ne nu putem face nimic pen­tru schim­ba­rea ini­mi­lor noas­tre sau pen­tru a ne adu­ce în armo­nie cu Dumnezeu, în timp ce nu ne putem încre­de deloc în noi înşi­ne sau în fap­te­le noas­tre bune, via­ţa noas­tră va dove­di dacă harul lui Dumnezeu locu­ieş­te sau nu în noi. Se va obser­va atunci o schim­ba­re în carac­te­rul, obi­ce­iu­ri­le şi pre­o­cu­pă­ri­le noas­tre. Contrastul va fi clar şi cate­goric între ceea ce am fost şi ceea ce sun­tem. Caracterul se des­co­pe­ră nu prin fap­te bune sau rele săvârşi­te în anu­mi­te oca­zii, ci prin ten­dinţa con­ti­nuă mani­fes­ta­tă în cuvin­te­le şi fap­te­le noas­tre zil­ni­ce.

Este ade­vă­rat că este cu putinţă să se dea pe faţă o corec­tă pur­ta­re exte­ri­oa­ră şi fără pute­rea reîn­no­itoa­re a Domnului Hristos. Plăcerea de a fi un om cu influ­enţă şi dorinţa de a fi ono­rat de cei­la­lţi pot pro­du­ce o via­ţă ordo­na­tă. Respectul de sine ne poa­te face să evi­tăm ori­ce ar însem­na o apa­renţă rea. Şi o ini­mă ego­is­tă poa­te face acte de gene­ro­zi­ta­te. Prin ce mij­loa­ce vom putea şti atunci de par­tea cui sun­tem?

A cui este ini­ma noas­tră? Cu cine se ocu­pă cuge­te­le noas­tre? Despre cine ne pla­ce să vor­bim? Cui închi­năm cele mai cal­de sen­ti­men­te şi cele mai bune ener­gii ale noas­tre? Dacă sun­tem ai Domnului Hristos, atunci cuge­te­le noas­tre vor fi pli­ne de El şi cele mai plă­cu­te sen­ti­men­te se vor îndrep­ta spre El. Atunci tot ceea ce avem şi tot ceea ce sun­tem vor fi con­sa­cra­te Lui. Atunci vom dori să pur­tăm chi­pul Lui, să res­pi­răm spi­ri­tul Său, să facem voia Sa şi să-I fim plă­cu­ţi în toa­te lucru­ri­le. 

Aceia care devin oameni noi în Isus Hristos vor da pe faţă în via­ţa lor roa­de­le Duhului Sfânt, şi anu­me: „dra­gos­tea, bucu­ria, pacea, înde­lun­ga răb­da­re, bună­ta­tea, face­rea de bine, cre­din­cioşia, blân­deţea, înfrâ­na­rea pofte­lor” (Galateni 5:22, 23). Ei nu se vor mai potri­vi pe vii­tor plă­ce­ri­lor de mai îna­in­te, ci prin cre­dinţa în Fiul lui Dumnezeu vor căl­ca pe urme­le Lui, vor reflec­ta carac­te­rul Lui, cură­ţin­du-se după cum El este curat. Ei găsesc plă­ce­re în lucru­ri­le pe care cân­d­va le urau şi urăsc ceea ce iubeau cân­d­va. Cei îngâm­fa­ţi şi încre­ză­tori în sine devin blânzi şi sme­ri­ţi cu ini­ma, cei uşu­ra­tici şi încă­pă­ţâ­na­ţi devin seri­oşi şi gata să ascul­te. Beţivii devin abs­ti­nenţi, iar desfrâ­na­ţii cura­ţi. Obiceiurile deşar­te şi extra­va­ganţa lumii păca­tu­lui sunt date la o par­te. Creştinii vor cău­ta nu „podoa­ba de afa­ră”, ci „omul ascuns al ini­mii, în cură­ţia nepie­ri­toa­re a unui duh blând şi lini­ş­tit” (1 Petru 3:3, 4).

Nu exis­tă dova­dă a unei ade­vă­ra­te pocă­inţe dacă aceas­ta nu se dă pe faţă prin fap­te de schim­ba­re şi îndrep­ta­re a vieţii. Dacă înde­pli­neş­te ce a făgă­du­it, dacă dă îna­poi ce a furat, dacă îşi măr­tu­ri­seş­te păca­te­le şi iubeş­te pe Dumnezeu şi pe aproa­pe­le său, păcă­to­sul poa­te fi atunci sigur că a tre­cut de la moar­te la via­ţă.

Când, ca fiinţe greşi­te şi păcă­toa­se, noi venim la Hristos şi deve­nim păr­ta­şi ai haru­lui Său ier­tă­tor, atunci iubi­rea inun­dă ini­mi­le noas­tre. Atunci ori­ce sar­ci­nă ni se pare uşoa­ră, căci jugul pe care Domnul Hristos îl pune asu­pra noas­tră este uşor. Împlinirea dato­ri­ei devi­ne o desfă­ta­re şi sacri­fi­ci­ul, o plă­ce­re. Calea care îna­in­te se părea învă­lu­i­tă în întu­ne­ric ajun­ge acum lumi­na­tă de raze­le stră­lu­ci­toa­re ale Soarelui nepri­hă­ni­rii.”

Cunoscând con­di­ția noas­tră rea­lă și fiind con­ști­enți de ceea ce așteap­tă Dumnezeu de la copi­ii Săi cre­din­cioși, să avem ca țin­tă în noul an repar­ti­za­rea unui timp pen­tru stu­di­ul Cuvântului lui Dumnezeu, medi­ta­ție și rugă­ciu­ne. Căminele noas­tre să fie case de rugă­ciu­ne, un Betel, ast­fel încât să putem fi cât mai repe­de cu fami­lia noas­tră în cămi­nul ceresc pen­tru eter­ni­ta­te. Să luăm pozi­ția lui Iosua când a decla­rat: „Cât des­pre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15).

Vă doresc tutu­ror fra­ți­lor și suro­ri­lor un an nou bine­cu­vân­tat, plin de harul lui Dumnezeu!

Fratele vos­tru în Hristos Isus,

Davi Paes Silva