Întâlnire la iesle
„Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii, căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m‑ați primit, gol și m‑ați îmbrăcat, bolnav și m‑ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la mine”. Matei 25:34
Mânați de împlinirea acestui verset am ajuns la derularea proiectului „Întâlnire la iesle” care a început pe 9 noiembrie, când un grup de tineri ai bisericii adventiste mișcarea de reformă, adunați din trei județe se întâlneau la Arad pentru tabăra de muzică. Tot aici urmând a începe și prima repetiție care anunța derularea proiectului.
Pentru ceilalți, proiectul a început pe 20 decembrie, debutat cu susținerea programului nostru într-un loc în care oamenilor obișnuiți le-ar fi teamă să meargă: „Penitenciarul de maximă siguranță Arad”. „Am fost în închisoare și ați venit la mine”, a răsunat atunci în mințile noastre când de pe buze și inimă slăveam pe Dumnezeu și bucuram inimile celor ce își doreau o a doua șansă cu imnuri ca: „Aparțin Regelui”, „Niște șoapte”. Nu este o bucurie să vezi oameni prinși în capcana celui rău atât fizic cât și spiritual, dar ne rugăm ca prezența noastră acolo să fi adus în inimile lor o licărire de speranță.
Ora 16 a aceleași zile, ne găsea în Lipova, un oraș în care oamenii au ales să fie nepăsători în fața mesajului Evangheliei, dar Dumnezeu a trimis în sală un grup mic de oameni pentru care a meritat pe deplin să aducem vestea bună că pentru ei s‑a născut un Mântuitor. Isus spunea: „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută, până când o găsește?“ Cum puteam noi să nu le slujim și lor cu bucurie când Isus ar fi venit chiar și numai pentru un singur om?
Ziua pregătirii ne‑a adus bucuria de a sluji altor deținuți, ajungând de această dată în Timișoara la Penitenciar. Acolo am găsit o grupă de bărbați, cunoscători ai evangheliei, care ne-au lăsat pe noi să le cunoaștem greșelile prin mărturisirile lor, ca apoi noi să le reamintim de „Bucuria iubirii” lui Dumnezeu, prin poezii, și imnuri pline de prezența Celui Sfânt în ele. „Îngeri mii” și „Veniți laolaltă” au fost unele dintre imnurile prin care Dumnezeu ne‑a folosit ca să aducem mângâiere în inimile apăsate de povara păcatului. În încheierea șederii noastre în Timișoara am împărțit cărți în Piața Operei și în Centrul Timișoarei împreună cu Vali Todoran și Ovidiu Cosma. Aici 600 de bucăți de Marea Luptă au ajuns la oameni ca stele ce pătrund din întunericul nopții, ca făclii pentru noaptea vieții.
Sabatul a venit cu odihna așteptată pentru corul Banat ca în încheierea acestuia tinerii să meargă să viziteze primul azil de bătrâni inclus în program. Aici în camere mici, pline de aerul bolii și al neputinței, „Am fost bolnav și m‑ați vizitat” a avut împlinirea cerută de Tatăl, iar micile daruri ce au ajuns la ei, împărțite fiind de tineri, au adus în imaginea noastră oameni ce puteau fi proprii noștri bunici și nu străini.
Ziua întâi a săptămânii, a început prin vizitarea celui de al doilea azil de bătrâni din Arad unde am văzut bătrâni care pentru câteva minute nu au mai fost deloc bătrâni. „Bătrânii vor întineri ca vulturii” a avut împlinirea în ei când împreună cu noi au intonat cu voci mult prea ferme pentru bătrânețile lor, imnul: „O ce veste minunata”.
Cu pași repezi ne îndreptam deja spre ultima parte a proiectului nostru și iată cum 34 de coriști ai corului Banat s‑au îndreptat spre Pâncota, unde cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să ne integrăm în programul de sărbători organizat de primărie. Numărul oamenilor prezenți în sală ne-au adus bucuria de a vesti cu și mai mult zel vestea că avem un Mântuitor care s‑a născut și este viu pentru noi.
Cum în această perioadă tot ce știu oamenii este doar ideea de Crăciun, Dumnezeu a găsit cu cale ca un grup din tinerii noștri să citească istoria Biblica a Nașterii Domnului. Și cu spicuiri din Evanghelia după Luca și Matei, a fost adusă în fața oamenilor adevărata istorie ce a avut loc la Betleem.
Vizita la Pâncota a încheiat programul nostru dar nu oricum ci iarăși cu distribuția de literatură creștină. Pe toate planurile, cu toate resursele ce Dumnezeu le‑a pus în mâinile noastre, cu toți talanții ce ne-au fost încredințați am organizat, susținut și încheiat proiectul „Întâlnire la iesle”.
Mulțumim Lui Dumnezeu pentru protecția oferită pe perioada concertelor, pentru bucuria de a duce vestea bună mai departe și pentru dorința de a lucra toți ca unul singur pentru binele oamenilor. Dorim ca Dumnezeu să facă să rodească semințele ce au fost semănate prin acest proiect și dacă nu aici, dar în ceruri sus să ne găsim cu acei ce vor putea spune: „Căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m‑ați primit, gol și m‑ați îmbrăcat, bolnav și m‑ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la mine.”
„Voluntarii reprezintă IUBIREA în mișcare”.
Geta Oana
