Întâlnire la iesle

„Veniți, bine­cu­vân­ta­ții Tatălui meu, moș­te­niți împă­ră­ția care a fost pre­gă­ti­tă pen­tru voi de la cre­a­rea lumii, căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost înse­tat și mi-ați dat să beau, am fost stră­in și m-ați pri­mit, gol și m-ați îmbră­cat, bol­nav și m-ați vizi­tat, am fost în închi­soa­re și ați venit la mine”. Matei 25:34

Mânați de împli­ni­rea aces­tui ver­set am ajuns la deru­la­rea pro­iec­tu­lui „Întâlnire la iesle” care a înce­put pe 9 noiem­brie, când un grup de tineri ai bise­ri­cii adven­tis­te miș­ca­rea de refor­mă, adu­nați din trei jude­țe se întâl­neau la Arad pen­tru tabă­ra de muzi­că. Tot aici urmând a înce­pe și pri­ma repe­ti­ție care anun­ța deru­la­rea pro­iec­tu­lui.

Pentru cei­lalți, pro­iec­tul a înce­put pe 20 decem­brie, debu­tat cu sus­ți­ne­rea pro­gra­mu­lui nos­tru într-un loc în care oame­ni­lor obiș­nu­iți le-ar fi tea­mă să mear­gă: „Penitenciarul de maxi­mă sigu­ran­ță Arad”. „Am fost în închi­soa­re și ați venit la mine”, a răsu­nat atunci în min­ți­le noas­tre când de pe buze și ini­mă slă­veam pe Dumnezeu și bucu­ram ini­mi­le celor ce își doreau o a doua șan­să cu imnuri ca: „Aparțin Regelui”, „Niște șoap­te”. Nu este o bucu­rie să vezi oameni prinși în cap­ca­na celui rău atât fizic cât și spi­ri­tu­al, dar ne rugăm ca pre­zen­ța noas­tră aco­lo să fi adus în ini­mi­le lor o lică­ri­re de spe­ran­ță.

Ora 16 a ace­leași zile, ne găsea în Lipova, un oraș în care oame­nii au ales să fie nepă­să­tori în fața mesa­ju­lui Evangheliei, dar Dumnezeu a tri­mis în sală un grup mic de oameni pen­tru care a meri­tat pe deplin să adu­cem ves­tea bună că pen­tru ei s-a năs­cut un Mântuitor. Isus spu­nea: „Care om din­tre voi, dacă are o sută de oi, și pier­de pe una din ele, nu lasă pe cele­lal­te nouă­zeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pier­du­tă, până când o găseș­te?“ Cum puteam noi să nu le slu­jim și lor cu bucu­rie când Isus ar fi venit chiar și numai pen­tru un sin­gur om?

Ziua pre­gă­ti­rii ne-a adus bucu­ria de a sluji altor deți­nuți, ajun­gând de aceas­tă dată în Timișoara la Penitenciar. Acolo am găsit o gru­pă de băr­bați, cunos­că­tori ai evan­ghe­li­ei, care ne-au lăsat pe noi să le cunoaș­tem gre­șe­li­le prin măr­tu­ri­si­ri­le lor, ca apoi noi să le rea­min­tim de „Bucuria iubi­rii” lui Dumnezeu, prin poe­zii, și imnuri pli­ne de pre­zen­ța Celui Sfânt în ele. „Îngeri mii” și „Veniți lao­lal­tă” au fost une­le din­tre imnu­ri­le prin care Dumnezeu ne-a folo­sit ca să adu­cem mân­gâi­e­re în ini­mi­le apă­sa­te de pova­ra păca­tu­lui. În înche­ie­rea șede­rii noas­tre în Timișoara am împăr­țit cărți în Piața Operei și în Centrul Timișoarei împre­u­nă cu Vali Todoran și Ovidiu Cosma. Aici 600 de bucăți de Marea Luptă au ajuns la oameni ca ste­le ce pătrund din întu­ne­ri­cul nop­ții, ca făclii pen­tru noap­tea vie­ții.

Sabatul a venit cu odih­na aștep­ta­tă pen­tru corul Banat ca în înche­ie­rea aces­tu­ia tine­rii să mear­gă să vizi­te­ze pri­mul azil de bătrâni inclus în pro­gram. Aici în came­re mici, pli­ne de aerul bolii și al nepu­tin­ței, „Am fost bol­nav și m-ați vizi­tat” a avut împli­ni­rea ceru­tă de Tatăl, iar mici­le daruri ce au ajuns la ei, împăr­ți­te fiind de tineri, au adus în ima­gi­nea noas­tră oameni ce puteau fi pro­prii noș­tri bunici și nu stră­ini.

Ziua întâi a săp­tămâ­nii, a înce­put prin vizi­ta­rea celui de al doi­lea azil de bătrâni din Arad unde am văzut bătrâni care pen­tru câte­va minu­te nu au mai fost deloc bătrâni. „Bătrânii vor înti­neri ca vul­tu­rii” a avut împli­ni­rea în ei când împre­u­nă cu noi au into­nat cu voci mult prea fer­me pen­tru bătrâ­ne­ți­le lor, imnul: „O ce ves­te minu­na­ta”.

Cu pași repezi ne îndrep­tam deja spre ulti­ma par­te a pro­iec­tu­lui nos­tru și iată cum 34 de coriști ai coru­lui Banat s-au îndrep­tat spre Pâncota, unde cu aju­to­rul lui Dumnezeu am reu­șit să ne inte­grăm în pro­gra­mul de săr­bă­tori orga­ni­zat de pri­mă­rie. Numărul oame­ni­lor pre­zenți în sală ne-au adus bucu­ria de a ves­ti cu și mai mult zel ves­tea că avem un Mântuitor care s-a năs­cut și este viu pen­tru noi.
Cum în aceas­tă peri­oa­dă tot ce știu oame­nii este doar ide­ea de Crăciun, Dumnezeu a găsit cu cale ca un grup din tine­rii noș­tri să citeas­că isto­ria Biblica a Nașterii Domnului. Și cu spi­cu­iri din Evanghelia după Luca și Matei, a fost adu­să în fața oame­ni­lor ade­vă­ra­ta isto­rie ce a avut loc la Betleem.

Vizita la Pâncota a înche­iat pro­gra­mul nos­tru dar nu ori­cum ci iarăși cu dis­tri­bu­ția de lite­ra­tu­ră creș­ti­nă. Pe toa­te pla­nu­ri­le, cu toa­te resur­se­le ce Dumnezeu le-a pus în mâi­ni­le noas­tre, cu toți talan­ții ce ne-au fost încre­din­țați am orga­ni­zat, sus­ți­nut și înche­iat pro­iec­tul „Întâlnire la iesle”.

Mulțumim Lui Dumnezeu pen­tru pro­tec­ția ofe­ri­tă pe peri­oa­da con­cer­te­lor, pen­tru bucu­ria de a duce ves­tea bună mai depar­te și pen­tru dorin­ța de a lucra toți ca unul sin­gur pen­tru bine­le oame­ni­lor. Dorim ca Dumnezeu să facă să rodeas­că semin­țe­le ce au fost semă­na­te prin acest pro­iect și dacă nu aici, dar în ceruri sus să ne găsim cu acei ce vor putea spu­ne: „Căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost înse­tat și mi-ați dat să beau, am fost stră­in și m-ați pri­mit, gol și m-ați îmbră­cat, bol­nav și m-ați vizi­tat, am fost în închi­soa­re și ați venit la mine.”

„Voluntarii repre­zin­tă IUBIREA în miș­ca­re”.

Geta Oana