Familia creștină între ideal și realitate — partea 1

Familia creș­ti­nă între ide­al și realitate…
Seria: „Seminar de rela­ții și fami­lie” – Susținut la Campus Porumbacu între 17–19 ianu­a­rie 2014.
Prezintă: Marius Stroia

Sinopsis:

Familia creștină între ideal și realitate…

Familia creștină între ideal și realitate - prima parte de Marius Stroia

1 Tesaloniceni 5:23 Dumnezeul păcii să vă sfin­țeas­că El însuși pe deplin; și duhul vos­tru, sufle­tul vos­tru și tru­pul vos­tru să fie păzi­te întregi, fără pri­ha­nă, la veni­rea Domnului nos­tru Isus Hristos.

Proverbe 14:10 Inima își cunoaș­te neca­zu­ri­le și niciun stră­in nu se poa­te ames­te­ca în bucu­ria ei.

Proverbe 15:13 O ini­mă vese­lă înse­ni­nea­ză fața; dar când ini­ma este tris­tă, duhul este mâhnit.

Luca 12:15 Apoi le‑a zis: „Vedeți și păziți-vă de ori­ce fel de lăco­mie de bani; căci via­ța cui­va nu stă în bel­șu­gul avu­ți­ei lui.”

Deuteronom 30:20 „… iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascul­tând de gla­sul Lui și lipin­du-te de El: căci de aceas­ta atâr­nă via­ța ta și lun­gi­mea zile­lor tale, și numai așa vei putea locui în țara pe care a jurat Domnul că o va da părin­ți­lor tăi, lui Avraam, Isaac și Iacov.”

1 Ioan 4:20–21 Dacă zice cine­va: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, și urăș­te pe fra­te­le său, este un min­ci­nos; căci, cine nu iubeș­te pe fra­te­le său, pe care‑l vede, cum poa­te să iubeas­că pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede? Și aceas­ta este porun­ca pe care o avem de la El: cine iubeș­te pe Dumnezeu iubeș­te și pe fra­te­le său.

Matei 25:40 Drept răs­puns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aces­te lucruri unu­ia din acești foar­te neîn­sem­nați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”

Matei 25:45 Și El, drept răs­puns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n‑ați făcut aces­te lucruri unu­ia din­tre acești foar­te neîn­sem­nați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.”

Galateni 6:7 Nu vă înșe­lați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjo­co­rit.” Ce sea­mă­nă omul, ace­ea va și secera.

Matei 19:16–17 Atunci s‑a apro­pi­at de Isus un om și I‑a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am via­ța veș­ni­că?” El i‑a răs­puns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul sin­gur. Dar dacă vrei să intri în via­ță, păzeș­te poruncile.”

Matei 22:36–40 „Învățătorule, care este cea mai mare porun­că din Lege?” Isus i‑a răs­puns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toa­tă ini­ma ta, cu tot sufle­tul tău și cu tot cuge­tul tău.” Aceasta este cea din­tâi și cea mai mare porun­că. Iar a doua, ase­me­nea ei, este: „Să iubești pe aproa­pe­le tău ca pe tine însuți.” În aces­te două porunci se cuprin­de toa­tă Legea și Prorocii.”

Galateni 5:14 Căci toa­tă Legea se cuprin­de într‑o sin­gu­ră porun­că: „Să iubești pe aproa­pe­le tău ca pe tine însuți.”

Iacob 2:8 Dacă împli­niți Legea împă­ră­teas­că, potri­vit Scripturii: „Să iubești pe aproa­pe­le tău ca pe tine însuți”, bine faceți.

Luca 10:29 Dar el, care voia să se îndrep­tă­țeas­că, a zis lui Isus: „Și cine este aproa­pe­le meu?”

Matei 5:23–24 Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și aco­lo îți aduci amin­te că fra­te­le tău are ceva împo­tri­va ta, lasă-ți darul aco­lo îna­in­tea alta­ru­lui și du-te întâi de împa­că-te cu fra­te­le tău; apoi vino de adu-ți darul.

1 Petru 3:7 Bărbaților, pur­tați-vă și voi, la rân­dul vos­tru, cu înțe­lep­ciu­ne cu neves­te­le voas­tre, dând cin­ste feme­ii ca unui vas mai slab, ca une­le care vor moș­te­ni împre­u­nă cu voi harul vie­ții, ca să nu fie împie­di­ca­te rugă­ciu­ni­le voastre.

Iacob 3:13–18 Cine din­tre voi este înțe­lept și pri­ce­put? Să-și ara­te, prin pur­ta­rea lui bună, fap­te­le făcu­te cu blân­de­țea înțe­lep­ciu­nii! Dar, dacă aveți în ini­ma voas­tră pizmă ama­ră și un duh de cear­tă, să nu vă lău­dați și să nu min­țiți împo­tri­va ade­vă­ru­lui. Înțelepciunea aceas­ta nu vine de sus, ci este pămân­teas­că, fireas­că, dră­ceas­că. Căci aco­lo unde este pizmă și duh de cear­tă, este tul­bu­ra­re și tot felul de fap­te rele. Înțelepciunea care vine de sus este, întâi, cura­tă, apoi paș­ni­că, blân­dă, ușor de îndu­ple­cat, pli­nă de îndu­ra­re și de roa­de bune, fără păr­ti­ni­re, nefă­țar­ni­că. Și roa­da nepri­hă­ni­rii este semă­na­tă în pace pen­tru cei ce fac pace.

1 Corinteni 13:4–5 Dragostea este înde­lung răb­dă­toa­re, este pli­nă de bună­ta­te; dra­gos­tea nu pizmu­ieș­te; dra­gos­tea nu se lau­dă, nu se umflă de mân­drie, nu se poar­tă necu­vi­in­cios, nu cau­tă folo­sul său, nu se mânie, nu se gân­deș­te la rău…

1 Corinteni 13:1–3 Chiar dacă aș vor­bi în lim­bi ome­nești și înge­rești, și n‑aș avea dra­gos­te, sunt o ara­mă sună­toa­re sau un chim­val zăn­gă­ni­tor. Și chiar dacă aș avea darul pro­ro­ci­ei și aș cunoaș­te toa­te tai­ne­le și toa­tă ști­in­ța; chiar dacă aș avea toa­tă cre­din­ța, așa încât să mut și mun­ții, și n‑aș avea dra­gos­te, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împăr­ți toa­tă ave­rea pen­tru hra­na săra­ci­lor, chiar dacă mi-aș da tru­pul să fie ars, și n‑aș avea dra­gos­te, nu-mi folo­seș­te la nimic.

Coloseni 3:19 Bărbaților, iubiți-vă neves­te­le și nu țineți necaz pe ele.

Proverbe 19:11 Înțelepciunea face pe om răb­dă­tor și este o cin­ste pen­tru el să uite greșelile.

Proverbe 20:3 Este o cin­ste pen­tru om să se fereas­că de cer­turi; dar ori­ce nebun se lasă stă­pâ­nit de aprindere.

Efeseni 5:25 Bărbaților, iubiți-vă neves­te­le cum a iubit și Hristos Biserica și S‑a dat pe Sine pen­tru ea.

1 Ioan 3:18 Copilașilor, să nu iubim cu vor­ba, nici cu lim­ba, ci cu fap­ta și cu adevărul.

Romani 10:2 Le măr­tu­ri­sesc că ei au râv­nă pen­tru Dumnezeu, dar fără pricepere…