Familia creștină între ideal și realitate — partea 2
Familia creștină între ideal și realitate…
Seria: „Seminar de relații și familie” – Susținut la Campus Porumbacu între 17–19 ianuarie 2014.
Prezintă: Marius Stroia
Sinopsis:
Familia creștină între ideal și realitate…
Proverbe 4:5 Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele.
Proverbe 23:23 Cumpără adevărul și nu‑l vinde, înțelepciunea, învățătura și priceperea.
Proiectul inițial
Matei 19:8 Isus le‑a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început n‑a fost așa.
Geneza 1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.
Geneza 1:27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l‑a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i‑a făcut.
Eclesiastul 3:14 Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El.
Geneza 2:20 Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s‑a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
Geneza 1:18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să‑i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Domnul a fost mulțumit de această ultimă și cea mai nobilă dintre toate creaturile Sale și a avut în vedere ca omul să fie locuitorul desăvârșit al unei lumi desăvârșite. Însă scopul Său nu era ca omul să trăiască singur. El a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el.” {CA 25.2}
Geneza 2:23 Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”
Idealul de la început
Geneza 2:24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.
În legătura de căsătorie, se face un pas foarte important — unirea, contopirea a două vieți într-una singură… {CA 101.4}
2 Corinteni 6:14 Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
Dumnezeu Însuși i‑a dat lui Adam o tovarășă. El i‑a dat un „ajutor potrivit pentru el” — un ajutor corespunzător pentru el — o persoană potrivită, spre a‑i fi tovarășă — una care putea să fie una cu el în dragoste și împreună simțire. … O parte din om, os din oasele sale și carne din carnea sa, ea era a doua identitate a lui; mărturie a apropierii și atașamentului plin de afecțiune, care trebuie să existe în această legătură. {CA 25.3}
„Căsătoria este demnă de onoare”; ea a constituit unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om și este una dintre cele două instituții pe care, după cădere, Adam le‑a dus cu sine dincolo de porțile Paradisului. Când sunt recunoscute principiile divine în cadrul acestei relații și cei doi se supun acestora, căsătoria este o binecuvântare; ea apără curăția și fericirea neamului omenesc, asigură nevoile sociale ale omului, îl înalță din punct de vedere fizic, intelectual și moral. {CA 25.4}
Dumnezeu a dorit să existe iubire și armonie desăvârșită între cei care se căsătoresc. Fie ca mirele și mireasa să se angajeze în fața universului ceresc, să se iubească așa cum a rânduit Dumnezeu. … Soția să-și respecte soțul, iar soțul să-și iubească soția. {CA 103.4}
Dumnezeu dorește ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuși simbolul căminului din ceruri. Purtând responsabilitățile căsătoriei în cămin, legându-și interesele cu Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe brațul și asigurarea Sa, soțul și soția împărtășesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o omagiază. {CA 102.2}
Legătura familială este cea mai strânsă, cea mai duioasă și cea mai sfântă dintre toate legăturile de pe pământ. A fost desemnată spre a fi o binecuvântare pentru omenire. Și este cu adevărat o binecuvântare ori de câte ori se pășește în legământul căsătoriei în mod inteligent, cu teamă de Dumnezeu și ținând seama în mod corespunzător de responsabilitățile implicate. {CA 18.5}
Căminul ar trebui să fie ceea ce implică acest cuvânt. Ar trebui să fie un mic colț de cer pe pământ, un loc în care sentimentele să fie cultivate cu grijă, și nu înăbușite. Fericirea noastră depinde de felul în care cultivăm dragostea, împreuna simțire și adevărata curtoazie unii față de alții. {CA 15.3}
Un colț de cer este acel cămin în care domnește Duhul lui Dumnezeu. Dacă este împlinită voința lui Dumnezeu, soțul și soția se vor respecta reciproc și vor cultiva iubirea și încrederea. {CA 15.4}
Relațiile din cadrul familiei trebuie să fie sfințitoare prin influența lor. Căminele creștine, întemeiate și conduse conform planului lui Dumnezeu, constituie un ajutor extraordinar în formarea caracterului creștin. {CA 19.6}
Autoevaluarea
- Cum e să fii căsătorit(ă) cu mine?
- Cum percepe partenerul meu relația?
- Se simte mulțumit și împlinit de ceea ce primește din partea mea în relație, sau mai degrabă dezamăgit?
- Contopirea a două vieți sau doar “un singur trup”, sau poate nici măcar aceasta nu mai este de actualitate?
- Cerul pe pământ?
- “Împreună simțire” sau fiecare cu simțirile proprii și cu propriul program de viață?
- “Atașament plin de afecțiune”?
- “Armonie desăvârșită”?
- Se simte partenerul meu profund respectat tot timpul?
- Am devenit eu a doua identitate a partenerului sau m‑am delimitat de el?
O căsnicie laodiceană?
Apocalipsa 3:17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m‑am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic“, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.
Sunt doar puțini care au vederi corecte cu privire la relația de căsătorie. Mulți par să creadă că aceasta înseamnă atingerea fericirii supreme; dar dacă ar putea cunoaște măcar un sfert din durerile sufletești ale bărbaților și femeilor care sunt legați prin legământul căsătoriei cu lanțuri pe care nu pot și nu îndrăznesc să le rupă, nu ar fi surprinși că scriu aceste rânduri. Căsătoria, în majoritatea cazurilor, este un jug dintre cele mai amarnice. Sunt mii care sunt împerecheați, dar nu potriviți. Cărțile cerului sunt împovărate de vaiurile, răutatea și abuzurile care sunt ascunse sub mantia căsătoriei… Calea vieții de căsătorie poate părea frumoasă și plină de fericire, dar ce vă face să credeți că nu ați putea fi și voi dezamăgiți, așa cum au fost alții mii? {AH 44.1}
Astăzi, lumea este plină de suferință și păcat datorită nepotrivirilor din căsătorii. Uneori, este nevoie doar de câteva luni pentru ca soțul și soția să-și dea seama că nu li se vor armoniza niciodată caracterele; iar urmarea este discordia care va triumfa în cămin, acolo unde ar trebui să existe numai iubire și armonie cerească. {CA 83.3}
Prin certuri pe seama unor lucruri neînsemnate se cultivă un spirit de amărăciune și resentiment. În cămin, neînțelegerile și certurile produc suferință ce nu se poate reda în cuvinte și conduc la înstrăinarea acelora care ar trebui să fie uniți prin legăturile iubirii. În acest fel, mii de oameni s‑au sacrificat, trup și suflet, datorită unor căsătorii neînțelepte și au pornit în jos pe calea spre pierzare. {CA 83.4}
De ani de zile primesc scrisori de la diferite persoane care au căsnicii nefericite și istorisirile revoltătoare ce îmi sunt relatate sunt suficiente pentru a‑ți produce durere de inimă. Nu este lucru ușor să decizi ce sfat poate fi dat acestor nefericiți sau cum s‑ar putea ușura partea lor atât de împovărătoare, însă experiența lor tristă ar trebui să fie o avertizare pentru alții. {CA 85.3}
Satana este întotdeauna gata să tragă foloase atunci când se ivesc situații dificile și, speculând trăsăturile de caracter ereditare, discutabile, el încearcă să‑i înstrăineze pe cei care s‑au unit prin legământ solemn înaintea lui Dumnezeu. Prin acest legământ, ei au promis să fie una, soția fiind de acord să-și iubească și să se supună soțului, iar soțul făgăduind că își va iubi și ocroti soția. Dacă se dă pe față ascultare de legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces în familie, nu vor exista interese diferite și nu va produce înstrăinarea celor doi. {CA 106.3}
Deși pot apărea greutăți, situații de nedumerire și descurajări, nici soțul și nici soția să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greșeală sau o dezamăgire. Luați hotărârea să fiți tot ce este posibil a fi unul pentru celălalt. Continuați cu cele dintâi atenții. Pe orice cale, încurajați-vă unul pe celălalt în luptele vieții. Studiați să sporiți fericirea celuilalt. Atunci căsătoria, în loc să fie sfârșitul iubirii, este doar începutul ei. Căldura adevăratei prietenii, dragostea care leagă inimă cu inimă este o pregustare a bucuriilor cerului. {CA 106.1}
1 Corinteni 9:22 Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M‑am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
2 Samuel 23:5 Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuși El a făcut cu mine un legământ veșnic, bine întărit în toate privințele și tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?
Satana este întotdeauna gata să tragă foloase atunci când se ivesc situații dificile și, speculând trăsăturile de caracter ereditare, discutabile, el încearcă să‑i înstrăineze pe cei care s‑au unit prin legământ solemn înaintea lui Dumnezeu. Prin acest legământ, ei au promis să fie una, soția fiind de acord să-și iubească și să se supună soțului, iar soțul făgăduind că își va iubi și ocroti soția. Dacă se dă pe față ascultare de legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces în familie, nu vor exista interese diferite și nu va produce înstrăinarea celor doi. {CA 106.3}
Ca oricare dintre darurile bune ale lui Dumnezeu încredințate omenirii spre păstrare, căsătoria a fost pervertită de păcat; dar este scopul evangheliei să‑i restabilească frumusețea și curăția… {CA 100.1}
Înțelegerea corespunzătoare a relației de căsătorie constituie lucrarea întregii vieți. Cei care se căsătoresc încep o școală pe care nu o vor absolvi niciodată în această viață. {CA 105.1}
Oricât de atentă și înțeleaptă ar fi fost pregătirea în vederea căsătoriei, puține cupluri sunt pe deplin unite în momentul ceremoniei nunții. Adevărata unire a celor doi în căsnicie este lucrarea anilor care urmează. {CA 105.2}