“Cine ajută pe sărac, împrumută pe Domnul”

„Pe săraci îi veți avea întot­dea­u­na cu voi” a zis Domnul Isus.

De mul­te ori m‑am gân­dit de ce nu i‑a luat cu El… Cu sigu­ran­ță aceas­tă cate­go­rie de oameni întâl­ni­tă pes­te tot, ar fi dus‑o mult mai bine. El i‑ar fi înțe­les mai mult, i‑ar fi aju­tat mai mult, S‑ar fi iden­ti­fi­cat cu pro­ble­me­le lor fără să‑i jude­ce și să‑i con­dam­ne. Asta pen­tru că El a fost sărac și pen­tru că El îi poa­te înțe­le­ge pe cei săraci.

El era mai sărac decât toți. El nu avea unde să-Și ple­ce capul.

Într‑o zi un fra­te din Biserică, sen­si­bi­li­zat de sără­cia celor din jur, a luat deci­zia să facă o fun­da­ție, cu sco­pul de a strân­ge și a oferi mân­ca­re și îmbră­că­min­te fami­li­i­lor săra­ce din zona Brăila. Inițiativa a fost încu­ra­ja­tă de toți fra­ții din zonă, dar și alții din țară și din stră­i­nă­ta­te (Italia, Germania, Austria ) au spri­ji­nit acest proiect.

Împreună cu auto­ri­tă­ți­le loca­le, Primăria Brăila, a înfi­in­țat o can­ti­nă unde de 3 ori pe săp­tămâ­nă li se ofe­rea mân­ca­re celor necă­jiți. Iarna, în ulti­ma peri­oa­dă a fost foar­te grea, iar acești frați cu suflet sen­si­bil au strâns bani și ali­men­te pen­tru 100 de fami­lii săra­ce din zona Brăila, ape­lând în ace­lași timp și la slu­j­ba­șii din Conferința Muntenia, pen­tru a dis­tri­bui aces­te alimente.

Am fost pro­fund impre­sio­nat să vad cum în timp ce noi pre­gă­team pache­te­le pen­tru aces­te fami­lii, cu mași­ni­le încăr­ca­te de ali­men­te într‑o par­ca­re din zona cen­tra­lă a ora­șu­lui, mai mul­te per­soa­ne ni s‑au ală­tu­rat adu­cân­du-ne saci de pâi­ne, fruc­te și alte ali­men­te, asta fără să ape­lăm noi la ei și fără să le spu­nem ce avem de gând să facem, doar pen­tru că ne-au văzut cu ecu­soa­ne, ne gân­deam noi, dar ei erau călă­u­ziți de ace­lași Tată. Aceste per­soa­ne nu accep­tau să le mul­țu­mim sau să‑i între­băm cum îi chea­mă. Se citea o bucu­rie de nedes­cris pe fața lor, că pot și ei, la rân­dul lor, să aju­te pe alții. Așa lucrea­ză Dumnezeu, într-un mod minunat.

Îmi pare rău că nu pot expli­ca prin cuvin­te ceea ce am văzut împre­u­nă cu fra­ții și cole­gii mei. Nu se găsesc cuvin­te pen­tru a va împăr­tăși bucu­ria noas­tră pe de o par­te, că putem fi un spri­jin celor nevo­iași, și în ace­lași timp gre­u­tă­ți­le și încer­că­ri­le unor ast­fel de oameni. Nu ne-am dus să‑i con­dam­năm, ci să‑i aju­tăm și să le înțe­le­gem gre­u­tă­ți­le prin care ei trec.

„A‑i lua pe oameni exact așa cum sunt, ori­ca­re ar fi pozi­ția lor, ori­ca­re ar fi sta­rea lor și a‑i aju­ta pe ori­ce cale posi­bi­lă, aceas­ta este lucra­rea Evangheliei.”(M.S. pg. 62)

Am văzut bucu­ria și lacri­mi­le la o fami­lie cu 13 copii, care erau de o fru­mu­se­țe rară, dar casa și con­di­ți­i­le în care tră­iau nu vi le pot pre­zen­ta prin cuvin­te (o coli­bă din pământ, pe care o pri­veam cu tea­ma și îngri­jo­ra­rea să nu cadă pes­te ei).

Am găsit o feme­ie para­li­za­tă de 12 ani, care ne‑a poves­tit plân­gând că, în afa­ră de o veci­nă care o îngri­jeș­te, nu i‑a mai des­chis nimeni ușa de mai bine de 10 ani. În casă nu avea curent electric.

„El nu va lua sea­ma la rugă­ciu­nea popo­ru­lui Său cât timp orfa­nul, olo­gul, orbul și bol­na­vul zac nea­ju­to­rați lân­gă ei.” (3 T. 3, pg 518).

(Mai mul­te ima­gini și expe­rien­țe pe site Pro Eden).

Vă puteți ata­șa și dum­ne­a­voas­tră spri­ji­nind ast­fel de ini­ția­ti­ve, iar răs­pla­ta va fi pe măsură.

„Cine aju­tă pe cei săraci, împru­mu­tă pe Domnul.”

Daniel Rândășoiu