576. Adeseori, cărarea mea

576. Adeseori, cărarea mea

1. Adeseori, căra­rea mea
   E‑o cale de dureri,
   E‑o cale de-ncer­ca­re grea,
   Dar am și mângâieri.
   Orișicât de trist aș fi,
   Inima mea neîncetat
   E‑n mâna bună‑a Domnului
   Și de iubi­rea Lui sunt apărat.
2. Adeseori sus­pin și plâns
   Și-amar e hra­na mea,
   Dar al cre­din­ței foc nu‑i stins
   Și nici nădej­dea mea;
   Căci Păstorul meu, Isus,
   A plâns și El, și‑a suferit,
   Să am curaj, chiar El mi‑a spus,
   Căci El pe-ori­ce vră­j­maș a biruit.
3. Când gân­duri negre mă răpun
   Sau când mă simt stingher,
   Necazul oare cui să‑l spun
   Și sfat cui am să‑i cer?
   Prieten bun mi‑a mai rămas,
   Iar în necaz un fra­te bun;
   La El mă duc cu-ama­rul meu
   Și păsul meu întreg doar Lui I‑l spun.
4. Chiar nea­gra clipă‑a mor­ții când
   Se-ara­tă­‑n calea mea,
   De tot și toa­te mă despart,
   Când e să trec prin ea.
   Tu, Isuse ești mereu
   Cu mine-atunci, ca orișicând
   Tu mă păs­trezi la piep­tul Tău,
   Păzit de bra­țul Tău, pân’ la mormânt.

Melodia: Pardon, Peace and Power
Muzica: James McGranahan (1840–1907)