436. E viu al meu Mântuitor

436. E viu al meu Mântuitor

1. E viu al meu Mântuitor,
   O spun ori­cui stăruitor!
   Și știu că‑n cer mi‑a pregătit
   Lăcașul cel mai fericit!
   Deci biru­it eu nu pot fi,
   Cât la Isus eu voi privi.
   E viu al meu Mântuitor,
   O spun ori­cui stăruitor!
   Și știu că‑n cer mi‑a pregătit
   Lăcașul cel mai fericit!
2. În El mă-ncred eu zi de zi,
   Păcatu‑n sânge‑a fost spălat,
   Azi ves­tea-mi spu­ne-acas’ să vii,
   Ah, vino că ești așteptat!
   Că-aștept un timp, aici voi sta,
   Doar până El mă va chema.
   Și știu că-Isus va reveni,
   Ca să mă ducă‑n ceruri sus,
   Să stau în feri­ci­rea Sa
   Și‑n stră­lu­ci­re pururea!
3. Pe El vreau să‑L mărturisesc,
   Cântând vreau să Îl prea măresc,
   Căci El din ceruri a venit
   Și pen­tru mine‑a suferit!
   Prin El ori­când voi birui,
   Cât doar la El eu voi privi.
   Pe El vreau să‑L mărturisesc,
   Cântând eu să Îl preamăresc.
   Căci El din ceruri a venit
   Și pen­tru mine‑a suferit!
4. Și știu că-Isus va reveni,
   Ca să mă ducă‑n ceruri sus,
   Să stau în feri­ci­rea Sa
   Și‑n stră­lu­ci­re de nespus!
   Că-aștept un timp, aici voi sta,
   Doar până El mă va chema.
   Și știu că-Isus va reveni,
   Ca să mă ducă‑n ceruri sus,
   Să stau în feri­ci­rea Sa
   Și‑n stră­lu­ci­re pururea!

Versurile: H. A. Merrill
Muzica: George C. Stebbins (1846–1945)