458. O, patria valdenzilor

458. O, patria valdenzilor

1. O, patria valdenzilor,
   Voi, munți iubiți, eu vă salut!
   De pe îna­l­tul culmilor
   E ves­tit un fal­nic trecut!
   Ridicați-vă frun­tea aspră,
   Înălțați un imn triumfal!
   Despre glo­ria ce-atin­ge norii,
   Pentru care-ați fost piedestal.
   • Însuflețește‑i, Doamne,
     Și azi pe-ai Tăi copii,
     Cu-ace­lași Spirit viu,
     Să știe să-Ți urmeze!
2. Redați, voi, gro­te­lor profunde
   Ecoul cân­te­cu­lui lor
   Iar voi, toren­te­lor în unde,
   Amintiți al lor aprig dor!
   Ei mer­geau din stân­că în stâncă,
   Și ero­ic se-mpotriveau;
   Pentru‑a lor cre­din­ță mai adâncă
   Bucuroși chiar totul jertfeau!
3. O, vete­rani ai văilor,
   Castani cu trun­chiul noduros
   Văzut-ați plân­sul mamelor
   Ce cădeau sub braț nemilos!
   Ați văzut ce multe-oseminte
   Zac bătu­te de vânt și ploi,
   Până‑n cea­sul jude­că­ții sfinte,
   Până‑n ziua cea de apoi!
4. Din ce gra­nit a fost tăiat,
   Acest popor plin de viteji?
   Ce sânge‑n vine‑a alergat,
   Ce iubi­re de oameni treji!
   Spiritul de jert­fă supremă,
   Și iubi­rea de Domnul lor
   Le‑a făcut cre­din­ța mai sublimă,
   Și tăria ca‑a munților!
5. Valdenzi, al vos­tru Dumnezeu
   E‑Același azi și pen­tru noi;
   Îl vom iubi și noi mereu
   Cum odat’ L‑ați iubit și voi!
   Ați murit în mari persecuții,
   Astăzi cerul e mai senin;
   Și pe noi ne chea­mă mâi­ne munții,
   Și ca voi vom ști să murim.

Muzica: L. Roucaute