466. Departe‑i patria din cer

466. Departe‑i patria din cer

1. Departe‑i patria din cer?
   Întreb simțindu-m-obosit;
   Primesc răs­pun­sul să mai sper
   Căci iată a sosit.
   Deci lasă plân­sul, mergi mereu,
   Speranța nu ți‑o micșora
   Pân’ ce-mpă­cat cu Dumnezeu
   Acas’ te vei afla!
2. Întrebi vitea­zul în război
   Ce‑n lup­ta vie­ții stă vârtos;
   Și-ace­lași cânt îngână-apoi:
   “Curând vine Hristos!”
   Deci lasă plân­sul, fii viteaz;
   Sfârșitul crun­tu­lui război
   Mult mai aproa­pe este azi
   Decât am cre­de noi!
3. Azi soa­re, lună și pământ
   Vestesc ori­că­rui om mereu
   Că se-mpli­neș­te-un jurământ
   Rostit de Dumnezeu.
   Deci lasă plân­sul, suflet drag,
   S‑au ară­tat da, sem­ne mii,
   Că ne găsim la scum­pul prag
   Al sfin­tei veșnicii!
4. Da, nu mai sunt depar­te, nu,
   De țara fără plâns și dor;
   Pierdeam cura­jul, dar de-acum
   Voi fi mai răbdător.
   Cei răi nu sufăr! Ce folos?
   Doar știm sfâr­și­tul lor amar,
   Dar noi cân­ta-vom cu Hristos
   La Marea de Cristal!

Versurile: Necunoscut
Muzica: Necunoscut