422. Când stele‑n cer

422. Când stele‑n cer

1. Când stele‑n cer fru­mos cân­tau zidire,
   Și lumi de lumi pur­tau pe-ntreg senin,
   În gla­sul lor eram și eu rostire,
   Un strop de har în pla­nul Tău divin;
   Și mă che­mai pe‑o rază de iubire,
   Isuse bun, să fiu al Tău deplin.
2. Cât n‑ar putea o ini­mă s‑asculte,
   Pe cer de cer cum ste­le­le plângeau,
   În Ghetsimani dure­ri­le prea multe,
   Isuse bun, asu­pra Ta veneau;
   Pe-ace­lași drum de feri­ciri pierdute,
   În regă­siri dure­ri­le sperau.
3. Și în curând va fi o zi, minune,
   Vor stră­luci cununi, veș­mânt curat,
   Cu stele‑n cer fru­mos și eu voi spune,
   Iubirea Ta, ce mult ea mi‑a iertat!
   Și‑n veș­ni­cii cu Tine voi rămâne,
   Al Tău să fiu, O, Tată îndurat.

Melodia: Finlandia
Versurile: Benone Burtescu
Muzica: Jean Sibelius, 1899 (1865–1957)