227. Spre a Domnului cetate
- Partitura
- Versuri
227. Spre a Domnului cetate
- Spre a Domnului cetate,
Noi voioși călătorim,
Chiar de bântuie furtuna, noi o știm!
Drumul vieții urcă-ntruna,
Întâlnind dușmani mereu,
Pe această cale, am pornit și eu!- Calea vieții urcă-ntruna,
Doar pe ea primești cununa.
Cei ce merg mereu pe ea
Lângă Domnul, în mărire, toți vor sta!
- Calea vieții urcă-ntruna,
- Calea-aceasta e spinoasă,
Și adesea‑i drum stâncos,
Dar pe ea ‘naintea noastră e Hristos!
Când vreun spin înțeapă-amarnic
El te va tămădui,
Vezi tot mai aproape tu de El să fii! - La sfârșit este‑o cetate,
Pentru orice peregrin,
Și în ea se-adăpostește- orice străin.
Acolo e bucurie,
Pentru orice chinuit,
Căci durerea și amarul s‑au sfârșit!
Versurile: Din I.C. ale AZSMR
Muzica: James M. Black, 1893 (1856–1938)