85. O, cât de tainic e‑afară

85. O, cât de tainic e‑afară

1. O, cât de tai­nic e‑afară
   Amurgul cel surâzător,
   Când păsări al lor imn de seară
   Și‑l cân­tă mângâietor!
   Și‑l cân­tă mângâietor!
   Și‑l cân­tă mângâietor!
2. Iar flo­ri­le știu să tacă,
   Limbajul lor e un mister.
   În rugă, coro­la-și apleacă
   Și ‘nal­ță par­fum spre cer.
   Și ‘nal­ță par­fum spre cer,
   Și ‘nal­ță par­fum spre cer.
3. Oriunde ochiul privește
   Văd totul în rugă plecat,
   De sus, ce măreț se-oglindește
   Pe ape ceru-nstelat.
   Pe ape ceru-nstelat,
   Pe ape ceru-nstelat.
4. Natura‑n rugă fierbinte,
   Cerându-și odih­nă acum,
   Îmi zice: “Ah, vezi, ține minte,
   Mereu să te rogi și tu!”
   “Mereu să te rogi și tu!
   Mereu să te rogi și tu!”

Melodia: Wie ist der Abend so traulich
Versurile: Karl J. P. Spitta, 1833 (1801–1859)
Muzica: Ernst Gebhardt, 1870 (1832–1899)