470. O, ce dulce este vestea

470. O, ce dulce este vestea

1. O, ce dul­ce este ves­tea pen­tru tin’, ce treci,
   Că Isus e tot ace­lași ieri și azi și‑n veci!
   El e gata să pri­meas­că chiar pe cel mai rău;
   Preamărit în veci să fie Sfânt Numele Său!
   • Da, Isus rămâ­ne-ace­lași ieri și azi, și‑n veci!
     Toate pier, se schim­bă toa­te, El rămâne‑n veci!
     Slavă Domnului, sla­vă numai Lui,
     Toate pier, dar El rămâ­ne, sla­vă numai Lui.
2. Cel ce l‑a ier­tat pe Simon când s‑a lepădat,
   Și lui Toma ca să cre­a­dă, i S‑a arătat,
   Chiar pe mine, păcă­to­sul, m‑a răscumpărat;
   El și azi rămâ­ne-ace­lași, bun și minunat!
3. Cel ce a pășit pe ape, în noap­tea cea grea,
   Poate liniști furt­u­na și din via­ța mea.
   El, Cel ce în Ghetsimani a plâns și S‑a rugat,
   Oare nu mă va-nțe­le­ge, când sunt întristat?
4. După cum atunci pe cale spre Emaus S‑a dus,
   Poate și-azi să ne-nso­țeas­că până-ajun­gem sus;
   Chiar și‑n moar­te te aju­tă liniș­tit să treci,
   Și să vezi că El e‑același ieri și azi și‑n veci!

Melodia: Nyack
Versurile: Albert B. Simpson (1843–1919)
Muzica: James H. Burke