464. Rătăcind departe

464. Rătăcind departe

1. Rătăcind depar­te, Domnul m‑a găsit,
   Și pe‑o cale dreap­tă m‑a călăuzit;
   El m‑a luat pe umeri, ca pe-un miel sfios,
   Și m‑a dus pe bra­țe, blând și bucuros.
   • Glasu‑I dul­ce mult m‑a-nve­se­lit,
     Spaima, fri­ca, toa­te mi-au pierit;
     Nu‑i cânt mai dulce‑n lume ca șoap­ta lui Isus,
     Glasul Său mă face feri­cit nespus.
2. Îl aud zicân­du-mi când sunt întristat:
   “Teamă n‑ai că-nda­tă tu vei fi salvat!
   Ajutoru-ți vine când nici nu te-aștepți;
   Roagă-te în tai­nă ca să te îndrepți!”
3. Tu auzi pe Domnul în con­ști­in­ța ta,
   El vrea să te vadă doar pe calea Sa,
   Și-apoi să te facă veș­nic fericit,
   După cum El Însuși a făgăduit.

Versurile: Necunoscut
Muzica: J. B. Nackay