425. Condu-mă Tu

425. Condu-mă Tu

1. Condu-mă Tu blând Păstor,
   Căci de‑s sin­gur, rătăcesc,
   Doar Tu îmi ești Salvator,
   Tulburările de cresc.
   Doamne-ascul­tă ruga mea,
   Când sunt prins de griji, nevoi,
   Inima chiar vreau a‑Ți da,
   Să nu cad în rele căi.
   • Mă con­du pe dru­mul strâmt
     Până‑n cerul Tău cel sfânt,
     Cu-al Tău braț, nu mă lăsa,
     Ci mă ia la dreap­ta Ta!
2. Eu sunt slab și plâng ades,
   Drumu‑l fac cu mult suspin,
   Dar așa am înțeles,
   Că la Tine pot să vin.
   Un cuvânt de vei grăi,
   Harul Tău de-mi vei lăsa,
   Sfânt și drept când vei veni,
   Înaintea Ta voi sta.
3. Mântuirea fie-acum,
   Grija mea de ori­ce zi.
   Să devin creș­tin mai bun,
   Ne-nce­tat voi stărui.
   Când pe nor vei reveni,
   Doamne, mult atunci aș vrea,
   Mila Ta să pot primi,
   Să pri­vesc eu fața Ta.

Versurile: Trad. Dumitru Florea
Muzica: D. S. Hakes