37. O, Doamne mare

37. O, Doamne mare

1. O, Doamne mare, când pri­vesc spre lumea,
   Ce ai creat‑o prin al Tău Cuvânt,
   Și fiin­țe­le ce-mpo­do­besc natura,
   Cum le-ntre­ții cu bra­țul Tău cel sfânt.
   • Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor:
     Ce mare ești, ce mare ești!
     Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor:
     Ce mare ești, ce mare ești!
2. Privirea când mi‑o ‘nalț și văd minunea:
   Mulțimea astre­lor ce merg pe cer,
   Frumosul soa­re, cât și mân­dra lună
   Plutind ca mingi de aur în eter.
3. Când întâl­nesc pe Domnu‑n car­tea sfântă,
   Și când zăresc mul­ți­mea de-ndurări,
   Pe-ai Săi aleși cum i‑a iubit întruna
   Și i‑a con­dus prin binecuvântări.
4. Și‑L văd pe Domnul pe pământu-acesta,
   Ca serv, dar plin de dra­gos­te și har,
   Zăresc în duh amara‑I suferință
   Și mân­tu­i­rea ce mi‑o dă în dar.

Melodia: O sto­re Gud
Versurile: Carl G. Boberg, 1886 (1859–1940)
Muzica: Melodie suedeză