362. Capul îmi plec

362. Capul îmi plec

1. Capul îmi plec pe pieptul
   Celui ce m‑a iubit,
   Dându-Și a Sa viață,
   Să pot fi mântuit.
   Cu dul­ce glas mă cheamă
   Fiul lui Dumnezeu:
   “Vin și te odihnește,
   Vino la piep­tul Meu.”
   Capul îmi plec pe pieptul
   Celui ce m‑a iubit,
   Dându-Și a Sa viață,
   Să pot fi mântuit.
2. Brațele Lui străpunse
   Vindecă de păcat,
   Oricare-ți este vina,
   Poți să fii vindecat;
   Lațul robiei cade,
   Frica și ea s‑a dus,
   E numai fericire
   Când vii la Domnu-Isus.
   Brațele Lui străpunse
   Vindecă de păcat,
   Oricare-ți este vina,
   Poți să fii vindecat.
3. Stâncă a vie­ții mele,
   Stâncă de neclintit,
   Loc sigur de scăpare
   E Domnul cel iubit.
   Cu El aștept în pace
   Să trea­că noap­tea grea,
   Și să se-ara­te “Ziua”
   În stră­lu­ci­rea Sa.
   Stâncă a vie­ții mele,
   Stâncă de neclintit,
   Loc sigur de scăpare
   E Domnul cel iubit.

Versurile: Fanny J. Crosby, 1868 (1820–1915)
Muzica: William H. Doane, 1868 (1832–1915)