262. Doar Ţie, Doamne

Doar Ție, Doamne, mult păcătuit-am,
Și rele am făcut în fața Ta.
Privești păcatul greu ce făptuit-am,
Dar, vezi acum mâhnirea mea!
Suspinul, grija mea nu-Ți sunt ascunse
Și‑a mele lacrimi stau în fața Ta.
O, Tată, cât vom fi cu fețe plânse?
Cât timp departe Tu vei sta?
După-ale mele fapte nu-mi da, Tată,
Și nu-mi plăti așa cum Ți-am greșit.
Te caut, las’ să văd măreața-Ți față,
O, Dumnezeule mărit.
De mult ai vrut cu haru-Ți a mă umple,
Și plin de mare milă pururi ești.
Mă-nveselește-acum, o, Tată sfinte,
O, Doamne, să mă-nveselești!
Mi-ajută pe-al Tău drum să merg, Părinte,
Să-nvăț dreptatea Ta, eu azi Te rog.
Ori și ce-ar fi, să merg tot înainte,
Mi-ești Dumnezeu, eu Îți sunt rob.
Să mă ajuți, să fii în veci cu mine,
Și al meu pas îl du pe drumul drept,
Durerea, plânsul meu, vină la Tine,
Tu mă primești, spre Tin’ mă-ndrept!

Versurile: Trad. Dumitru Florea