747. Dus de gânduri

747. Dus de gânduri

1. Dus de gân­duri, ros de boală,
   Zace Naaman zdrobit.
   El, vitea­zul de-altădată,
   Este astăzi umilit.
   Dintre scla­ve, o fetiță,
   Îi vor­beș­te: “Domnul meu!
   În Iudeea locuiește,
   Un serv al lui Dumnezeu.”
2. În Iudeea, Naaman face
   Tot ce i s‑a ordonat.
   În Iordan el se afundă,
   Cum profetu‑a cuvântat.
   Și de valuri este dusă
   Lepra ce l‑a chinuit,
   Lui Iehova I se-nchină,
   Pentru că l‑a lecuit.
3. Câte sufle­te în lume
   Zac răni­te de păcat!
   Toată vla­ga sufletească,
   Lepra groaz­nic le‑a mâncat!
   Lor să le vor­biți de Domnul,
   Medicul neobosit,
   Care, pentru‑a lor salvare,
   Pe o cruce‑a fost jertfit.
4. Veți cunoaș­te fericirea,
   Suflete să mântuiți,
   Ajutând Împărăția
   Tatălui să‑o răspândiți.
   Iar la capă­tul vieții,
   Domnul vă va-încorona.
   Dacă‑n slu­j­ba Lui acuma,
   Viața o veți consacra.