350. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine

350. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine

1. Ce-ar fi făp­tu­ra-mi fără Tine,
   Mântuitorul meu slăvit?
   Ce-aș fi de n‑ai fi Tu în mine,
   Cu harul Tău nemărginit?
   Aș fi un bul­gă­re de gheață,
   Un chip de humă fără viață,
   O stân­că-nvă­lu­i­tă­‑n ceață,
   Și‑o noap­te fără dimineață.
2. Aș fi un far fără lumină,
   Pustie de nisi­puri plină;
   Cu vân­turi fără de odihnă,
   Cu șerpi și scor­pii ce-nvenină;
   Aș fi o albie uscată,
   Pe unde‑a fost un râu odată;
   O frun­ză smul­să și purtată,
   Fără de scop în lumea toată.
3. Așa aș fi, dar sla­vă Ție!
   Tu-mi ești a vie­ții bogăție,
   Comoara haru­ri­lor vie,
   Ce mă inun­dă pe vecie.
   Eu n‑aș ști azi ce‑i strălucirea
   Vieții‑n mii și mii de fețe,
   Și n‑aș fi cunos­cut iubirea,
   Cu-nfi­o­rări și frumusețe.
4. De n‑ai fi fost Tu, Bunătate,
   Începătorule a toate,
   Cu tai­ne-adânci și minunate,
   Ce totul vrea și totul poate.
   Tu m‑ai suit în slă­vi divine,
   Din locu-ntu­ne­ca­tei tine,
   Isuse sunt ce sunt prin Tine,
   Și-acum și‑n vea­cul care vine!

Muzica: Nicolae Moldoveanu