336. Al rugii ceas

336. Al rugii ceas

1. Al rugii ceas, ce dul­ce-mi ești!
   Așa cum sunt, tu mă primești!
   Și mă con­duci la Dumnezeu,
   Să‑I spun Lui tot neca­zul meu!
   Și când spre mine vin dureri,
   Isus tri­mi­te noi puteri;
   Când ‘nalț spre ceruri rugăciuni
   Păzit sunt chiar și prin minuni.
2. Al rugii ceas, ce dul­ce-mi ești!
   Când Domnul din ‘năl­țimi cerești
   Binecuvântă inima,
   Ce‑n fața Lui se va-nchina.
   El zice: “Fața-Mi căutați,
   Cu-al Meu Cuvânt, vă mângâiați!”
   Eu mă încred, aștept și sper,
   În tim­pul rugii către cer!
3. Al rugii ceas, ce dul­ce-mi ești!
   Când sunt mâh­nit mă liniștești,
   Cât timp aici călătoresc,
   Eu către cer cu dor privesc;
   Iar după-al mor­ții vis, ușor,
   Mă va che­ma Isus cu dor,
   Dar chiar și‑n cer îmi amintesc
   De-al rugii ceas, un ceas ceresc!

Melodia: Sweet Hour
Versurile: William W. Walford, 1842 (1772–1850)
Muzica: William B. Bradbury, 1859 (1816–1868)