162. Ce mare şi bun

162. Ce mare şi bun

1. Ce mare și bun, minu­nat și slă­vit,
   E Domnul al meu bun Păstor!
   El m‑a ocro­tit prin­tre stânci de gra­nit,
   Pe lân­gă al vie­ții izvor.
   • El m‑a ocro­tit prin­tre stânci de gra­nit
     Deasupra usca­te­lor văi,
     Cu bra­țul Lui tare mereu m‑a umbrit
     Pe urme­le pași­lor Săi,
     Pe urme­le pași­lor Săi.
2. Ce bun Salvator, minu­nat și slă­vit,
   Povara mea El a pur­tat;
   El m‑a ridi­cat și voi sta neclin­tit,
   Pe cul­mea iubi­rii sal­vat.
3. Cu ce îndu­ra­re-ncu­nu­nă pe sfinți,
   Le dă pli­nă­ta­te de har
   Și cânt în exta­zul iubi­rii fier­binți
   Iertarea pri­mi­tă în dar.
4. Și‑n sla­vă-mbră­cat când mă voi ridi­ca
   Să‑I ies îna­in­te pe nori,
   Salvarea mărea­ță și-atunci voi cân­ta
   În glo­rie de mii de ori.

Versurile: Fanny J. Crosby, 1890 (1820–1915)
Muzica: William J. Kirkpatrick (1838–1921)