Să vezi și să nu crezi!
Marius Stroia
Cam așa sună o populară afirmație de mirare, care, din punct de vedere al logicii, pare să nu aibă prea mare sens. Pentru că, în timp ce sunt mulți sceptici care au principiul „nu cred până nu văd”, sunt totuși mai puțini acei care, refuză să creadă ceea ce au văzut cu ochii lor.
Și în fața tuturor acestor variante, stai parcă și te întrebi care dintre ele este mai rezonabilă: Să crezi doar ceea ce vezi, să crezi și ce nu vezi, sau să vezi și să nu crezi? În timp ce a crede ceea ce n‑ai văzut, pare a fi în această lume o dovadă de credulitate naivă, iar această practică te expune multor riscuri, a nu crede ceea ce vezi este de asemenea un semn că persoana cu pricina ar putea avea serioase probleme de judecată.
Totuși, pe cât de neobișnuite ar părea aceste practici în această lume, pe atât sunt ele de justificate și chiar necesare din perspectiva veșniciei: Tendința omului firesc este să se încreadă în lucrurile pe care le vede și să se îndoiască de cele pe care nu le vede, sau chiar să le ignore existența.
Omul duhovnicesc, dimpotrivă, deși vede anumite lucruri adesea impresionante, nu crede în ele (cu sensul de „a se încrede”) pentru că le înțelege perisabilitatea, și alege să facă mai degrabă parte din categoria acelora care spuneau despre ei „nu ne punem încrederea în lucrurile pământești!” (Filipeni 3:3 u.p.).
Sunt, în general, două tipuri de „lucruri pământești” în care oamenii sunt ispitiți să-și pună încrederea: bogățiile și persoanele cu influență
Despre prima categorie, Biblia spune: „Când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele” (Psalmii 62:10) și avertizează cu privire la caracterul trecător al acestora: „Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună încrederea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu.…” (1 Timotei 6:17).
Și dacă o instabilitate a bogățiilor a existat în toate timpurile, precum și un grad de risc de diminuare sau pierdere a acestora, în timpul sfârșitului pe care îl trăim, acesta este atât de ridicat, încât face ca, toate valorile materiale să fie supuse unui intens proces de inflație care va culmina cu anularea valorii oricăror lucruri materiale la venirea Domnului Isus: „Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate prin același Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți…
Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:7,10).
Din acest motiv, sintagma „înșelăciunea bogățiilor” (Matei 13:22) este astăzi mai actuală ca niciodată întrucât: „…de acum vremea s‑a scurtat… cei ce cumpără [să fie] ca și cum n‑ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.” (1 Corinteni 7:29–31), iar viitorul apropiat este descris în cuvintele profetice după cum urmează: „Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucnește mânia împotriva întregii lor mulțimi… Își vor arunca argintul pe ulițe și aurul lor le va fi o scârbă. Argintul sau aurul lor nu poate să‑i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i‑a aruncat în nelegiuirea lor.” (Ezechiel 7:12,19).
Despre persoanele cu influență – a doua categorie de „lucruri pământești” în care oamenii sunt ispitiți să-și pună încrederea, Biblia spune de asemenea: „Nu vă încredeți în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pământ și în aceeași zi le pier și planurile lor.” (Psalmii 146:3,4).
Privind oastea egipteană, bine instruită și înarmată, pornită în urmărirea poporului Israel, care era compus din femei, copii și bărbați neinstruiți pentru război și neînarmați, judecând după cele vizibile, nimeni nu le-ar fi dat vreo șansă de izbândă în condițiile în care de ambele părți erau munții, iar în față Marea Roșie.
Și totuși, ignorând toate elementele vizibile care păreau să ducă la un deznodământ tragic pentru poporul lui Dumnezeu, El îndeamnă prin robul Său Moise să nu creadă ce vedeau, pentru că „pe egiptenii aceștia, pe care‑i vedeți azi, nu‑i veți mai vedea niciodată.” (Exodul 14:13).
În mod similar, în timpul sfârșitului, prin spiritism vor fi făcute multe semne și minuni, menite să‑i determine pe oameni să creadă în cei ce le-au făcut, datorită lucrurilor pe care le văd. Totuși, Biblia avertizează cu fermitate împotriva tuturor acestora: „Căci se vor scula Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși. Ei vor face semne și minuni, ca să înșele, dacă ar fi cu putință, și pe cei aleși. Păziți-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.” (Marcu 13:22,23). „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n‑au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți.” (2 Tesaloniceni 2:9,10).
Pe de altă parte, Dumnezeu ne spune că a crede (și a te încrede) în lucrurile nevăzute, adesea chiar împotriva, sau în ciuda celor vizibile, este o virtute fără de care este imposibil să‑I fim plăcuți: „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd… Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce‑L ascultă.” (Evrei 11:1,6). Supuși mereu ademenirilor lumii vizibile, adevărații copii ai lui Dumnezeu din toate timpurile își descriau experiența prin cuvintele: „Umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7) „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice.” (2 Corinteni 4:18).
Iar astăzi, când reclame luminoase, sau viu colorate te pândesc la toate colțurile de stradă, cu agresivitatea caracteristică unei societăți de consum, când, așa cum spune cântarea „fiecare-și spune vitejia lui” căutând să te determine să‑i cumperi produsele, ba chiar să devii dependent de folosirea lor, promițându-ți că doar astfel vei fi fericit, Cuvântul lui Dumnezeu te invită să înțelegi caracterul trecător și de mică valoare al tuturor lucrurilor care „izbesc ochii” pe de o parte, și valoarea eternă a celor spirituale, duhovnicești, pe de altă parte, lăsând să răsune peste veacuri, cu cea mai mare actualitate îndemnul: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).
