Ceremonii de botez în Conferința Banat

„Tot așa, vă spun că va fi mai mul­tă bucu­rie în cer pen­tru un sin­gur păcă­tos care se pocă­ieș­te, decât pen­tru nouă­zeci și nouă de oameni nepri­hă­niți care n‑au nevo­ie de pocă­in­ță.” (Luca 15:7).

Pentru Grupa din Păuliș a Conferinței Banat, data de 23 Septembrie 2012 a fost o zi de săr­bă­toa­re mai ales că la bucu­ria lor s‑a ală­tu­rat și a ceru­lui des­cri­să în ver­se­tul de mai sus, care s‑a împli­nit în deta­liu prin fap­tul că a fost doar un can­di­dat de botez.

La pro­gram au fost pre­zenți unii mem­bri din comu­ni­tă­ți­le apro­pi­a­te pre­cum și câți­va pri­e­te­ni de alte reli­gii din loca­li­ta­te pen­tru care atât tema pre­zen­ta­tă cat și dez­ba­te­rea punc­te­lor de prin­ci­pii împre­u­nă cu tână­rul Daniel Ardelean, a fost ca o evan­ghe­li­za­re, dezvol­tân­du-se ast­fel ade­vă­rul pre­zent, inter­ca­lat fru­mos cu diver­se momen­te muzi­ca­le și poe­ti­ce. Apoi după bote­zul des­fă­șu­rat în Râul Mureș, a avut loc un scurt pro­gram pen­tru pri­mi­rea nou­lui mem­bru în rân­dul bise­ri­cii.

Fie ca aceas­tă memo­ra­bi­lă zi să con­sti­tu­ie înce­pu­tul unei noi vieți pen­tru Hristos, iar noi cu toții ca popor să lucrăm și să tră­im ast­fel ca să deter­mi­năm des­fă­șu­ra­rea unor ast­fel de eve­ni­men­te tot mai des.

În cer a fost o mare bucu­rie când pe 1 iulie 2012 trei tineri din Conferința Banat au ales să-și pre­dea vie­ți­le lor în mana Domnului, în fața părin­ți­lor, buni­ci­lor, pri­e­t­ni­lor, și nu în ulti­mul rând, în fața între­gu­lui Univers. Fiind tineri ispi­te­le sunt mari și puteau ale­ge calea cea lar­gă, dar ei au ales să Îl urmeze pe Domnul Hristos, încre­za­tori că El le va fi ală­tu­ri și îi va însoți în dru­mul lor spre veș­ni­cie.

Au avut o zi cu soa­re cald și stra­lu­ci­tor care, pen­tru noi, cei ce am asis­tat, a fost o dova­dă cla­ră că Dumnezeu le‑a fost ală­tu­ri în deci­zia lor de a întoar­ce spa­te­le lumii. Cei trei tineri Raluca, Gabriela și Daniel ne-au dat un exem­plu pozi­tiv pe care ar tre­bui să‑l urmăm toți cei care încă nu am făcut acest lega­mant cu Dumnezeu, pâna când nu este prea târ­ziu.

În timp ce tine­rii erau con­duși în apa Timișului de către fra­te­le Oz Deneș, părin­tii din Coștei și Bacova i‑au urmă­rit cu lacri­mi de bucu­rie în ochii, emo­țio­nați și feri­ciți pen­tru ale­ge­rea copi­i­lor lor.

Le dorim ca hai­ne­le albe pe care le-au purat să fie un sim­bol potri­vit pen­tru hai­na nepă­ta­tă pe care Domnul Hristos o va oferi tutu­ror celor care L‑au urmat și sân­ge­le care a curs pe cru­cea de la Golgota să fie asi­gu­ra­rea că păca­te­le lor au fost șter­se defi­ni­tiv.

A con­sem­nat Alisia Boloș