Apel la rugăciune pentru revărsarea Duhului Sfânt

30 ianu­a­rie 2015

Apel la rugăciune pentru revărsarea Duhului Sfânt

Iubiţi fra­ţi din întrea­ga lume,

Vă salu­tăm cu făgă­du­inţa din Fapte 1:8: „Ci voi veţi pri­mi o pute­re, când Se va cobo­rî Duhul Sfânt pes­te voi, şi-Mi veţi fi mar­tori în Ierusalim, în toa­tă Iudeea, în Samaria şi până la mar­gi­ni­le pămân­tu­lui.”

Înainte de înă­lţa­rea Sa, Hristos a dat aceas­tă minu­na­tă făgă­du­inţă uce­ni­ci­lor Săi. După pri­mi­rea aces­tei făgă­du­inţe, ni se spu­ne că uce­ni­cii „stă­ru­iau cu un cuget în rugă­ciu­ne şi în cereri”. (Fapte 1:14).

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împre­u­nă în ace­la­şi loc.” (Fapte 2:1). Atunci făgă­du­inţa a fost împli­ni­tă şi rezul­ta­te­le au fost uimi­toa­re: „Cei ce au pri­mit pro­po­vă­du­i­rea lui au fost bote­za­ţi; şi, în ziua ace­ea, la numă­rul uce­ni­ci­lor s‑au adă­u­gat aproa­pe trei mii de sufle­te.” (Fapte 2:41).

Necesitatea Duhului Sfânt

Luând în con­si­de­ra­re con­di­ţia noas­tră spi­ri­tu­a­lă ca popor, simţim nevo­ia urgen­tă a ace­lea­şi puteri, care a fost pro­mi­să uce­ni­ci­lor lui Hristos. Avem nevo­ie de bote­zul Duhului Sfânt ca indi­vizi, ca fami­lii şi ca bise­ri­că. Aceasta este sin­gu­ra noas­tră spe­ranţă, ca să împli­nim însăr­ci­na­rea dată popo­ru­lui lui Dumnezeu. Vă soli­ci­tăm atenţia şi con­si­de­ra­ţia spe­cia­lă la urmă­toa­re­le cuvin­te ale Inspiraţiei:

„Descriindu-le lucra­rea Duhului Sfânt, Hristos a cău­tat să le insu­fle uce­ni­ci­lor ace­eași bucu­rie și ace­eași nădej­de care se aflau în ini­ma Sa. El Se bucu­ra pen­tru că putea să dea bise­ri­cii Sale un aju­tor atât de îmbel­șu­gat. Duhul Sfânt era cel mai de sea­mă dar, pe care‑l putea cere de la Tatăl, pen­tru înăl­ța­rea popo­ru­lui Său. Duhul tre­bu­ia să fie dat ca o pute­re înno­itoa­re, căci, fără aceas­ta, jert­fa lui Hristos n‑ar fi folo­sit la nimic. În decur­sul vea­cu­ri­lor, pute­rea rău­lui se întă­ri­se, iar supu­ne­rea oame­ni­lor față de aceas­tă pute­re sata­ni­că era ulu­i­toa­re. Păcatul nu putea să fie oprit și înfrânt decât prin mij­lo­ci­rea celei de a tre­ia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină, nu cu pute­rea schim­ba­tă, ci cu pli­nă­ta­tea pute­rii dum­ne­ze­iești. Doar Duhul face să aibă efect cele săvâr­și­te de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajun­ge ini­ma cura­tă. Prin Duhul ajun­ge cre­din­cio­sul păr­taș de natu­ră dum­ne­ze­ias­că. Hristos a dat Duhul Său cu pute­re divi­nă, pen­tru a birui toa­te încli­na­ți­i­le spre rău, moș­te­ni­te și cul­ti­va­te, și pen­tru a înti­pă­ri carac­te­rul Său în bise­ri­că.”

„Isus a spus des­pre Duhul: „El Mă va pro­slă­vi”. Mântuitorul veni­se pen­tru a pro­slă­vi pe Tatăl, des­co­pe­rind iubi­rea Lui; tot ast­fel Duhul tre­bu­ia să pro­slă­veas­că pe Hristos, ară­tând lumii harul Lui. În natu­ra ome­neas­că tre­bu­ia să se refa­că însuși chi­pul lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu și a lui Hristos nece­si­tă desă­vâr­și­rea carac­te­ru­lui popo­ru­lui Său.”

„Când va veni El [Duhul ade­vă­ru­lui], va dove­di lumea vino­va­tă în ce pri­veș­te păca­tul, nepri­hă­ni­rea și jude­ca­ta.” Predicarea Cuvântului nu va fi de nici un folos fără pre­zen­ța con­ti­nuă a Duhului Sfânt și fără aju­to­rul Său neîn­ce­tat. Acesta este sin­gu­rul Învățător capa­bil al ade­vă­ru­lui dum­ne­ze­iesc.

„Adevărul va trezi con­ști­in­ța și va trans­for­ma via­ța numai atunci când este înso­țit în ini­mă de Duhul. Poate că cine­va este în sta­re să pre­zin­te lite­ra Cuvântului lui Dumnezeu, poa­te că are cunoș­tin­ță de toa­te porun­ci­le și făgă­du­in­țe­le lui, dar, dacă Duhul Sfânt nu sădeș­te ade­vă­rul în ini­mă, nici un suflet nu va cădea pe Stâncă, să se zdro­beas­că. Învățătura, ori­cât de mul­tă, și avan­ta­je­le, ori­cât de stră­lu­ci­te, nu fac din om un canal de lumi­nă fără con­lu­cra­rea Duhului lui Dumnezeu. Semănarea semin­ței Evangheliei nu va avea suc­ces decât atunci când semin­țe­le sunt tre­zi­te la via­ță de roua ceru­lui… După ace­ea, vră­j­ma­șii lor au spus: „Ați umplut Ierusalimul cu învă­ță­tu­ra voas­tră.” (Fapte 5:28)”.

„Hristos a făgă­du­it bise­ri­cii Sale darul Duhului Sfânt, și făgă­du­in­ța ne apar­ți­ne în ace­eași măsu­ră ca și celor din­tâi uce­nici. Dar, ca ori­ca­re altă făgă­du­in­ță, și aceas­ta este dată în mod con­di­țio­nat. Sunt mulți care cred și măr­tu­ri­sesc că au încre­de­re în făgă­du­in­ța Domnului; ei vor­besc des­pre Hristos și des­pre Duhul Sfânt și, cu toa­te aces­tea, n‑au nici un folos. Ei nu-și supun sufle­tul pen­tru a fi îndru­mat și călă­u­zit de pute­ri­le cerești. Noi nu putem folo­si Duhul Sfânt. Duhul tre­bu­ie să ne folo­seas­că pe noi. Dumnezeu lucrea­ză prin Duhul în popo­rul Său „și voin­ța și înfăp­tu­i­rea după buna Lui plă­ce­re.” (Filipeni 2:13). Dar mulți nu vor să se supu­nă aces­tei acțiuni. Ei doresc să se con­du­că sin­guri. Din cau­za aceas­ta nici nu pri­mesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai ace­lor care cau­tă cu umi­lin­ță pe Dumnezeu, care urmea­ză călă­u­zi­rea și harul Său. Puterea lui Dumnezeu așteap­tă să fie ceru­tă și pri­mi­tă. Această bine­cu­vân­ta­re făgă­du­i­tă, dacă este ceru­tă prin cre­din­ță, adu­ce cu sine toa­te cele­lal­te bine­cu­vân­tări. Ea se dă potri­vit cu bogă­ți­i­le haru­lui lui Hristos, și El este gata să dea fie­că­rui suflet atât cât poa­te să pri­meas­că.” — Hristos, Lumina Lumii pag. 671, 672 [Sublinierea auto­ru­lui].

Apel la rugăciune

Ar tre­bui să ne luăm timp să ne rugăm şi să orga­ni­zăm gru­pe de rugă­ciu­ne cu acest scop deo­se­bit în min­te. Avem nevo­ie să ne rugăm pen­tru acest dar spe­cial la alta­rul fami­li­al şi în bise­ri­că. Avem nevo­ie să ne supu­nem pe noi înşi­ne pe deplin con­tro­lu­lui lui Hristos, aşa încât El să poa­tă să ne bote­ze cu Duhul Sfânt. Toate nevo­i­le noas­tre spi­ri­tu­a­le vor fi împli­ni­te prin pute­rea aceas­ta divi­nă înda­tă ce împli­nim con­di­ţi­i­le menţio­na­te în para­gra­fe­le cita­te mai sus din Spiritul Profetic.

Vă rog, iubi­ţi fra­ţi, să luăm seri­os în con­si­de­ra­re făgă­du­inţa lui Hristos. El este mai mult decât bine­vo­i­tor să dea popo­ru­lui Său pute­rea nece­sa­ră pen­tru a înche­ia lucra­rea Lui în aceas­tă lume păcă­toa­să.

Al vos­tru fra­te în bine­cu­vân­ta­ta spe­ranţă,
Davi Paes Silva