Vești din Eden, centrul de sănătate din Breaza

Vești din Eden… despre Eden

Vești din Eden, centrul de sănătate și medicină preventivă din Breaza

Eden – ce ne suge­rea­ză acest cuvânt? Ne gân­dim, desi­gur la gră­di­na de vis pier­du­tă prin păcat de părinţii noș­tri, însu­fleţi­ţi de spe­ranţa redo­bân­di­rii ei.

Eden – cuvânt ceresc, loc plă­cut, încân­tă­tor, rai, para­dis.

Eden – cuvân­tul ce impul­sio­nea­ză ini­mi­le dis­pe­ra­te ale mul­tor sufle­te dez­nă­dăj­du­i­te sau sufe­rin­de redân­du-le încre­de­rea, o lică­ri­re a cre­dinţei, a spe­ranţei că aco­lo vor reu­şi să redi­re­cţio­ne­ze tra­iec­to­ria unei situ­a­ţii dis­pe­ra­te, scă­pa­te de sub con­trol.

Eden – un loc în care nădăj­duim că vom găsi pacea mult dori­tă, un loc unde toţi se aşteap­tă să sca­pe de sufe­rinţă sau de pova­ra ce le apa­să sufle­tul.

Şi totu­şi, pen­tru noi, cei de la Eden, acest loc ascun­de în el, din­co­lo de zâm­be­te­le şi buna dis­po­zi­ţie pe care ne stră­duim să le împă­rţim pacienţi­lor, oste­ne­a­lă, lip­suri, des­cu­ra­ja­re şi mul­te, mul­te tes­te de răb­da­re. Dar pes­te toa­te, apa­re din când în când, ca o rază de spe­ranţă prin­tre norii învol­bu­ra­ţi, o expe­rienţă fru­moa­să, o măr­tu­ri­si­re rela­ta­tă într-o cuvân­ta­re de rămas bun ce ne aju­tă să ne eva­luăm acti­vi­ta­tea, să ne tes­tăm uti­li­ta­tea. Nu de puţi­ne ori, însă, rezul­ta­te­le întâr­zie să ne moti­veze, după cum tra­ta­men­te­le natu­ra­le îşi fac mai greu efec­tul, nu acţio­nea­ză rapid ca un ane­ste­zic modern. Şi totu­şi, une­ori, adu­năm în mănu­n­chiul nos­tru de amin­tiri câte­va măr­tu­rii ale pacienţi­lor, pe care sun­tem dor­nici să le împăr­tă­şim fra­ţi­lor noș­tri, celor care îna­lţă rugă­ciuni pen­tru noi şi pen­tru cei ce popo­sesc la Eden.

Experiențe din Eden

Au tre­cut niş­te ani de la pri­ma inter­na­re a dom­nu­lui P. Încerca, să sca­pe de pati­ma alco­o­lu­lui, care puse­se stă­pâ­ni­re pe via­ţa lui.

Reuşise să renu­nţe la ţiga­ră în urma unei expe­rienţe neplă­cu­te ce-l mar­ca­se cu câte­va luni îna­in­te, când petre­cu­se ceva timp în zăpa­dă, nefi­ind în sta­re să se ridi­ce din cau­za ebri­e­tă­ţii. Acceptase pro­pu­ne­rea fami­li­ei ca ulti­mă încer­ca­re de a birui vici­ul. În plus, îşi dorea să sca­pe şi de sur­plu­sul de kilo­gra­me.

A dove­dit, încă de la înce­put, o voinţă puter­ni­că, aşa încât a hotă­rât să pre­lun­geas­că cura de sucuri de la 3 la 10 zile, iar la sfârşi­tul seri­ei de tra­ta­ment reu­şi­se să nu mai con­su­me alco­ol şi să sca­dă în gre­u­ta­te 8 kg, ceea ce însem­na dublu faţă de cât spe­ra­se ini­ţi­al.

Încântat de rezul­ta­te, dor­nic să-şi sal­veze via­ţa, ca mulţi alţi pacienţi care pără­sesc Edenul, s-a hotă­rât să con­ti­nue şi aca­să die­ta vege­ta­ri­a­nă, iar pen­tru a-i fi mai uşor a înce­put să fie el însu­şi instruc­to­rul celor din casa lui pen­tru ca şi ei să cunoas­că bene­fi­ci­i­le unui stil de ali­men­ta­ţie sănă­tos.

După apro­xi­ma­tiv 3 luni de la ple­ca­re a dorit să tele­fo­ne­ze pen­tru a ne ține la curent cu pro­gre­sul rea­li­zat: slă­bi­se încă alte kilo­gra­me, mân­ca­se vege­ta­ri­an şi nu mai con­su­ma­se deloc alco­ol. Vestea des­pre per­se­ve­renţa lui şi des­pre rezul­ta­tul obţi­nut a fost îmbu­cu­ră­toa­re pen­tru noi, cei care îl aju­ta­sem să înţe­lea­gă valoa­rea abs­ti­nenţei, cei care înă­lţa­sem rugă­ciuni cu şi pen­tru el.

A fost în repe­ta­te rân­duri pacient, şi la ulti­ma inter­na­re avea să poves­teas­că pe înde­le­te o impre­sio­nan­tă expe­rienţă deci­si­vă din via­ţa lui:

„Când am venit pri­ma oară aici eram bol­nav, aveam dato­rii şi mă lup­tam cu alco­o­lul. Aici am reu­şit să slă­besc, ana­li­ze­le erau bune şi am hotă­rât să nu mai beau. După ce am ple­cat am tranza­cţio­nat o afa­ce­re în valoa­re de 15.000 Euro, la care câş­ti­gul meu ar fi fost de 8.000 Euro. Convenisem asu­pra tranza­cţi­ei şi con­sem­na­sem deta­li­i­le într-un con­tract pe care urma să-l sem­năm împre­u­nă cu par­te­ne­rul meu de afa­ceri şi eram extrem de mulţu­mit. Şi par­te­ne­rul meu era la fel de satis­fă­cut ca şi mine şi, ca urma­re, mi-a suge­rat să mer­gem la un res­ta­u­rant să mân­căm, să bem ceva, şi apoi să îl sem­năm. Aici am simţit că ispi­ta mă pân­deş­te. Ceva nu era bine… Hotărâsem să nu mai beau, dar acum, a nu accep­ta ofer­ta ar fi însem­nat să pierd con­trac­tul… Am cum­pă­nit: ce se întâm­plă cu mine dacă încep din nou? Şi totu­şi, dacă nu accep­tam urma să-mi pierd câş­ti­gul de 8000 Euro, chiar în momen­tul în care aveam des­tu­le dato­rii şi mare nevo­ie de bani. În min­tea mea se ducea o lup­tă. Dar dacă o iau de la capăt cu vici­ul în urma aces­tei tranza­cţii? Nu ar fi via­ţa mea com­pro­mi­să? Atunci am luat hotă­rârea defi­ni­ti­vă. I-am spus că renu­nţ la con­tract, nu merg. Nu înţe­le­gea, se mira… Mi-am păs­trat totu­şi pozi­ţia şi am pier­dut con­trac­tul… Clientul meu şi-a găsit pe alt­ci­ne­va cu care să înche­ie afa­ce­rea, pen­tru 30.000 Euro.

A fost un moment de răs­cru­ce… Am pier­dut mult, dar am simţit că Dumnezeu m-a bine­cu­vân­tat mai mult după ace­ea. Băutura nu mai face par­te din via­ţa mea. În plus, am reu­şit să îmi plă­tesc dato­ri­i­le şi să şi eco­no­mi­sesc, pe dea­su­pra. Ştiu că Dumnezeu m-a aju­tat” – şi-a înche­iat el minu­na­ta expe­rienţă.

***

Vești din Eden, centrul de sănătate și medicină preventivă din Breaza

Doamna M., o pacien­tă de vâr­sta a tre­ia, supra­pon­de­ra­lă şi cu alte mul­ti­ple pro­ble­me de sănă­ta­te, se pro­gra­ma­se pen­tru o cură de tra­ta­ment la insis­tenţe­le copi­i­lor dum­nea­ei care o sfă­tu­iau să slă­beas­că. Fără să cal­cu­le­ze cât chel­tu­i­se pen­tru mân­ca­rea care îi îngre­u­na­se tru­pul şi îi afec­ta­se sănă­ta­tea, nemulţu­mi­tă de suma pe care tre­bu­ia s-o achi­te pen­tru caza­rea, mân­ca­rea, tra­ta­men­tul, con­sul­ta­ţi­i­le şi inves­ti­ga­ţi­i­le medi­ca­le pen­tru peri­oa­da celor două săp­tămâni, doam­na se ară­ta­se scep­ti­că de la bun înce­put.

Nefiind sigu­ră că va supor­ta regi­mul de sucuri, neş­ti­ind exact cât va rămâ­ne la noi, era îngri­jo­ra­tă să plă­teas­că de la înce­put tot seju­rul. De ace­ea, am con­ve­nit să achi­te eşa­lo­nat banii pen­tru tra­ta­ment, după cum hotă­ră­ş­te să-şi pre­lun­geas­că şede­rea. A accep­tat pro­pu­ne­rea şi s-a mai lini­ş­tit, oare­cum. Am asi­gu­rat-o că va putea supor­ta regi­mul, că poa­te să ne comu­ni­ce zil­nic cum se sim­te şi că tra­ta­men­tul ţine cont per­ma­nent de sta­rea ei de sănă­ta­te.

În cea de a doua zi de cură cu sucuri, sen­za­ţia de foa­me îi influ­enţa puter­nic ati­tu­di­nea şi într-un moment de furie s-a îndrep­tat către bucă­tă­rie şi a înce­put să-şi rever­se mânia asu­pra per­so­na­lu­lui prin­tr-un potop de inju­rii şi vor­be de reproş pen­tru „cura de dez­in­to­xi­ca­re” pen­tru care era nevo­ită să sufe­re foa­mea pe banii ei, într-un cen­tru unde veni­se cu ilu­zia că „va căl­ca pe covoa­re per­sa­ne”, după expri­ma­rea exac­tă a dum­nea­ei. „Tornada” de cuvin­te a venit ca un duş rece pes­te bucă­tă­re­se­le asu­da­te de mun­că şi abu­rul din bucă­tă­rie, dar au reu­şit să facă faţă situ­a­ţi­ei, răs­pun­zând cu ama­bi­li­ta­te şi asi­gu­rând-o pe pacien­ta nemulţu­mi­tă că îi va fi ajus­tat meni­ul în aşa fel încât să suporte mai uşor sen­za­ţia de foa­me.

După câte­va zile de tra­ta­ment, doam­na deve­ni­se mai seni­nă, mai rela­xa­tă. Începuse să aibă încre­de­re în cei ce se îngri­jeau de sănă­ta­tea ei, renu­nţa­se la mai mult de jumă­ta­te din medi­ca­men­te­le pe care le folo­sea la inter­na­re şi sta­rea de bine era net vizi­bi­lă. Era dis­pu­să să poves­teas­că din via­ţa per­so­na­lă, din via­ţa fami­li­ei. La una din vizi­te­le de dimi­nea­ţă ale medi­ci­lor a poves­tit des­pre fiul ei, călu­găr la o mănăs­ti­re orto­do­xă unde „14 per­soa­ne aud voci şi pri­mesc mesa­je cre­di­bi­le de la Dumnezeu”. A urmat o dez­ba­te­re mai lun­gă cu pri­vi­re la ceea ce se întâm­plă la mănăs­ti­rea des­pre care poves­tea cu atâ­ta entu­zi­asm şi medi­cii au reu­şit prin câte­va argu­men­te retori­ce să-i suge­re­ze subiec­te de medi­ta­ţie.

Experienţa care o impre­sio­na­se în mod deo­se­bit era cazul unei mame care veni­se să cea­ră călu­gă­ri­lor înzes­tra­ţi cu puteri supra­na­tu­ra­le să afle des­pre sta­rea fiu­lui ei ucis. Duhovnicul i-a trans­mis mesa­jul că băi­a­tul se află într-un loc fru­mos, plin cu ver­dea­ţă şi că expe­ri­men­tea­ză o sta­re de bine, dar face apel la mama lui să ridi­ce pia­tra de pes­te el, care îi apa­să greu piep­tul. Femeia inter­pre­ta­se că fiul mort era nemulţu­mit că fuse­se depus într-un cavou. Deşi puţin inte­re­sat de subiect, pre­sat de tim­pul în care şi alţi pacienţi aştep­tau vizi­ta, medi­cul a între­bat-o:

– Nu vi se pare, totu­şi că exis­tă o con­tra­di­cţie în cele două pro­po­zi­ţii des­pre care călu­gă­rul pre­tin­dea că sunt reve­la­toa­re? Întâi spu­nea că îi era bine, că era pe o câm­pie, după care era sub les­pe­dea prea grea. Unde era până la urmă?

Această între­ba­re era din­co­lo de ceea ce gân­di­se ea până atunci. Nu şi-o puse­se până atunci. Era uimi­tă. Se pare că dorea să cunoas­că mai mul­te des­pre noi şi înţe­le­ge­rea noas­tră deo­a­re­ce era con­sec­ven­tă în par­ti­ci­pa­rea la pro­gra­me­le de dimi­nea­ţă şi de sea­ră. Îi plă­cea ceea ce auzea. Începea să-şi schim­be impre­sia, înce­pea să-şi con­tu­re­ze o altă păre­re. Era impre­sio­na­tă de ama­bi­li­ta­tea per­so­na­lu­lui, de devo­ta­men­tul cu care fie­ca­re îşi înde­pli­neş­te sar­ci­na de ser­vi­ciu. Era copleşi­tă de pacea care-i inun­da­se sufle­tul la Eden.

La pro­gra­mul spe­cial de rămas bun, cuvin­te­le de apre­ci­e­re, de mulţu­mi­re şi recu­noş­tinţă pen­tru ser­vi­ci­i­le ofe­ri­te şi pen­tru tim­pul petre­cut în mij­lo­cul nos­tru cur­geau din ini­mă; din­tr-o altă ini­mă, o ini­mă vese­lă, o ini­mă pli­nă de pace. Pacienta noas­tră avea să ducă cu ea gân­duri bune.

***

Un pacient mai vechi, a reve­nit după 2 ani împre­u­nă cu trei din­tre mem­brii fami­li­ei lui pen­tru a petre­ce doar câte­va zile împre­u­nă cu noi. Dorea ca şi soţia lui să cunoas­că cele ce se fac la Eden, să gus­te din deli­ca­te­se­le culi­na­re deo­se­bi­te de la mese­le noas­tre. Au par­ti­ci­pat toți cu res­pect la pro­gra­me­le de rugă­ciu­ne, iar la ple­ca­re dom­nul a notat în Jurnalul Pacientului:

„O expe­rienţă plă­cu­tă,… care ne-a aju­tat să ne regă­sim lini­ş­tea… Ne vom reîn­toar­ce ori de câte ori vom avea oca­zia” şi, „Sper să revin aici cât de curând cu ini­ma împă­ca­tă.„

***

Un alt pacient nota:

Sanatoriul Eden, seria iulie-august 2014

„M-au făcut să simt că, cu cre­dinţa în Domnul, via­ţa poa­te fi mai bună şi mai fru­moa­să din toa­te punc­te­le de vede­re.

Fundaţia Eden este pen­tru mine un loc unde m-am simţit și mă simt bine şi sper, dacă Domnul vrea, să ajung din nou în vii­to­rul apro­pi­at. Sigur că acum, ca un mem­bru al marii fami­lii Eden, am să încerc să vă scriu din timp în timp, aşa cum i-am pro­mis și dom­nu­lui Doctor Valerian. Mulţumesc mult pen­tru felul cald, sin­cer şi pri­e­te­nos în care m-aţi tra­tat, tot per­so­na­lul de la cen­tru…

…am învă­ţat că lap­te­le de soia se poa­te face în casă, că din glu­ten pot face „şni­ţe­le şi mici vege­ta­rieni”, la cei­lalți nu m-am mai gân­dit de ceva vre­me… Toate astea nu-s puţin lucru, nu?” (F.S.)

***

O altă pacien­tă, tână­ră, con­sem­na:

„Am învă­ţat că fără cre­dinţă în Dumnezeu şi fără o gân­di­re pozi­ti­vă nicio tera­pie nu-şi va împlini sco­pul. Am învă­ţat să nu ames­tec nici­o­da­tă legu­me­le şi fruc­te­le la ace­ea­şi masă pen­tru că dău­nea­ză diges­ti­ei. Am învă­ţat să gătesc pateu de soia. Am învă­ţat să zâm­besc mai des, să mă rog, să mănânc mai sănă­tos, să medi­tez, să ascult mai atent.” (V.S.)

Pentru mulţi din­tre noi une­le lucruri sunt de la sine înţe­le­se, le luăm ca valori impli­ci­te, fără să fim conş­ti­enţi cât de mari sunt obs­ta­co­le­le în calea celor care cau­tă ceva mai bun, o schim­ba­re în via­ţa lor sau pacea… De mul­te ori avem impre­sia că lucru­ri­le sunt bune pen­tru că e dato­ria lor să fie aşa, şi nu preţuim cu ade­vă­rat valoa­rea unui cămin lini­ş­tit, în care părinţii nu con­su­mă alco­ol, nu fumea­ză, ci se ghi­dea­ză după Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru mulţi însă aces­te lucruri sunt ide­a­luri spre care ţin­tesc, care le soli­ci­tă efor­tu­ri­le, pen­tru care lup­tă greu… Devenim conş­ti­enţi de aces­te lucruri în dis­cu­ţi­i­le pe care le avem cu pacienţii noş­tri, în expe­rienţe­le de via­ţă pe care le aflăm. Şi ast­fel preţuim mai mult Adevărul pe care Dumnezeu ni l-a încre­dinţat, cel care ne-a con­dus spre o via­ţă mai bună, ne-a ofe­rit o fărâ­mă din pacea ceru­lui.

A con­sem­nat per­so­na­lul de la Eden

Pagina web a sana­to­ri­u­lui Eden: Centrul de sănă­ta­te și medi­ci­nă pre­ven­ti­vă Eden