Să vezi și să nu crezi!

 

Marius Stroia

buscar-biblia

Cam așa sună o popu­la­ră afir­ma­ție de mira­re, care, din punct de vede­re al logi­cii, pare să nu aibă prea mare sens. Pentru că, în timp ce sunt mulți scep­tici care au prin­ci­pi­ul „nu cred până nu văd”, sunt totuși mai puțini acei care, refu­ză să cre­a­dă ceea ce au văzut cu ochii lor.

Și în fața tutu­ror aces­tor vari­an­te, stai par­că și te întrebi care din­tre ele este mai rezo­na­bi­lă: Să crezi doar ceea ce vezi, să crezi și ce nu vezi, sau să vezi și să nu crezi? În timp ce a cre­de ceea ce n-ai văzut, pare a fi  în aceas­tă lume o dova­dă de cre­duli­ta­te nai­vă, iar aceas­tă prac­ti­că te expu­ne mul­tor ris­curi, a nu cre­de ceea ce vezi este de ase­me­nea un semn că per­soa­na cu pri­ci­na ar putea avea seri­oa­se pro­ble­me de jude­ca­tă.

Totuși, pe cât de neo­biș­nu­i­te ar părea aces­te prac­tici în aceas­tă lume, pe atât sunt ele de jus­ti­fi­ca­te și chiar nece­sa­re din per­spec­ti­va veș­ni­ci­ei: Tendința omu­lui firesc este să se încrea­dă în lucru­ri­le pe care le vede și să se îndo­ias­că de cele pe care nu le vede, sau chiar să le igno­re exis­ten­ța.

Omul duhov­ni­cesc, dim­po­tri­vă, deși vede anu­mi­te lucruri ade­sea impre­sio­nan­te, nu cre­de în ele (cu sen­sul de „a se încre­de”) pen­tru că le înțe­le­ge peri­sa­bi­li­ta­tea, și ale­ge să facă mai degra­bă par­te din cate­go­ria ace­lo­ra care spu­neau des­pre ei „nu ne punem încre­de­rea în lucru­ri­le pămân­tești!” (Filipeni 3:3 u.p.).

Sunt, în gene­ral, două tipuri de „lucruri pămân­tești” în care oame­nii sunt ispi­tiți să-și pună încre­de­rea: bogă­ți­i­le și per­soa­ne­le cu influ­en­ță

Despre pri­ma cate­go­rie, Biblia spu­ne: „Când cresc bogă­ți­i­le, nu vă lipiți ini­ma de ele” (Psalmii 62:10) și aver­ti­zea­ză cu pri­vi­re la carac­te­rul tre­că­tor al aces­to­ra: „Îndeamnă pe boga­ții vea­cu­lui aces­tu­ia să nu se îngâm­fe și să nu-și pună încre­de­rea în niș­te bogă­ții nesta­tor­ni­ce, ci în Dumnezeu.…” (1 Timotei 6:17).

Și dacă o insta­bi­li­ta­te a bogă­ți­i­lor a exis­tat în toa­te tim­pu­ri­le, pre­cum și un grad de risc de dimi­nu­a­re sau pier­de­re a aces­to­ra, în tim­pul sfâr­și­tu­lui pe care îl tră­im, aces­ta este atât de ridi­cat, încât face ca, toa­te valo­ri­le mate­ri­a­le să fie supu­se unui intens pro­ces de infla­ție care va cul­mi­na cu anu­la­rea valo­rii ori­că­ror lucruri mate­ri­a­le la veni­rea Domnului Isus: „Iar ceru­ri­le și pămân­tul de acum sunt păzi­te și păs­tra­te prin ace­lași Cuvânt, pen­tru focul din ziua de jude­ca­tă și de piei­re a oame­ni­lor nele­giu­iți…

Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua ace­ea ceru­ri­le vor tre­ce cu tro­s­net, tru­pu­ri­le cerești se vor topi de mare căl­du­ră, și pămân­tul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:7,10).

Din acest motiv, sin­tag­ma „înșe­lă­ciu­nea bogă­ți­i­lor” (Matei 13:22) este astăzi mai actu­a­lă ca nici­o­da­tă întru­cât: „…de acum vre­mea s-a scur­tat… cei ce cum­pă­ră [să fie] ca și cum n-ar stă­pâni; cei ce se folo­sesc de lumea aceas­ta, ca și cum nu s-ar folo­si de ea; căci chi­pul lumii aces­te­ia tre­ce.” (1 Corinteni 7:29–31), iar vii­to­rul apro­pi­at este des­cris în cuvin­te­le pro­fe­ti­ce după cum urmea­ză: „Vine vre­mea, se apro­pie ziua! Să nu se bucu­re cum­pă­ră­to­rul, să nu se mâh­neas­că vân­ză­to­rul! Căci izbu­c­neș­te mânia împo­tri­va între­gii lor mul­țimi… Își vor arun­ca argin­tul pe uli­țe și aurul lor le va fi o scâr­bă. Argintul sau aurul lor nu poa­te să-i sca­pe în ziua urgi­ei Domnului; nu poa­te nici să le satu­re sufle­tul, nici să le umple mărun­ta­ie­le; căci el i-a arun­cat în nele­giu­i­rea lor.” (Ezechiel 7:12,19).

Despre per­soa­ne­le cu influ­en­ță – a doua cate­go­rie de „lucruri pămân­tești” în care oame­nii sunt ispi­tiți să-și pună încre­de­rea, Biblia spu­ne de ase­me­nea: „Nu vă încre­deți în cei mari, în fiii oame­ni­lor, în care nu este aju­tor. Suflarea lor tre­ce, se întorc în pământ și în ace­eași zi le pier și pla­nu­ri­le lor.” (Psalmii 146:3,4).

Privind oas­tea egip­tea­nă, bine instru­i­tă și îna­r­ma­tă, por­ni­tă în urmă­ri­rea popo­ru­lui Israel, care era com­pus din femei, copii și băr­bați nein­stru­iți pen­tru răz­boi și neî­na­r­mați, jude­când după cele vizi­bi­le, nimeni nu le-ar fi dat vreo șan­să de izbân­dă în con­di­ți­i­le în care de ambe­le păr­ți erau mun­ții, iar în față Marea Roșie.

Și totuși, ignorând toa­te ele­men­te­le vizi­bi­le care păreau să ducă la un dez­no­dământ tra­gic pen­tru popo­rul lui Dumnezeu, El îndeam­nă prin robul Său Moise să nu cre­a­dă ce vedeau, pen­tru că „pe egip­te­nii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea nici­o­da­tă.” (Exodul 14:13).

În mod simi­lar, în tim­pul sfâr­și­tu­lui, prin spi­ri­tism vor fi făcu­te mul­te sem­ne și minuni, meni­te să-i deter­mi­ne pe oameni să cre­a­dă în cei ce le-au făcut, dato­ri­tă lucru­ri­lor pe care le văd. Totuși, Biblia aver­ti­zea­ză cu fer­mi­ta­te împo­tri­va tutu­ror aces­to­ra: „Căci se vor scu­la Hristoși min­ci­noși și pro­o­roci min­ci­noși. Ei vor face sem­ne și minuni, ca să înșe­le, dacă ar fi cu putin­ță, și pe cei aleși. Păziți-vă; iată că vi le-am spus toa­te dina­in­te.” (Marcu 13:22,23). „Arătarea lui se va face prin pute­rea Satanei, cu tot felul de minuni, de sem­ne și puteri min­ci­noa­se, și cu toa­te amă­gi­ri­le nele­giu­i­rii pen­tru cei ce sunt pe calea pier­ză­rii, pen­tru că n-au pri­mit dra­gos­tea ade­vă­ru­lui ca să fie mân­tu­iți.” (2 Tesaloniceni 2:9,10).

Pe de altă par­te, Dumnezeu ne spu­ne că a cre­de (și a te încre­de) în lucru­ri­le nevă­zu­te, ade­sea chiar împo­tri­va, sau în ciu­da celor vizi­bi­le, este o vir­tu­te fără de care este impo­si­bil să-I fim plă­cuți: „Și cre­din­ța este o încre­de­re neclin­ti­tă în lucru­ri­le nădăj­du­i­te, o puter­ni­că încre­din­ța­re des­pre lucru­ri­le care nu se văd… Și fără cre­din­ță este cu nepu­tin­ță să fim plă­cuți Lui! Căci cine se apro­pie de Dumnezeu, tre­bu­ie să cre­a­dă că El este, și că răs­plă­teș­te pe cei ce-L ascul­tă.” (Evrei 11:1,6). Supuși mereu ade­me­ni­ri­lor lumii vizi­bi­le, ade­vă­ra­ții copii ai lui Dumnezeu din toa­te tim­pu­ri­le își des­cri­au expe­rien­ța prin cuvin­te­le: „Umblăm prin cre­din­ță, nu prin vede­re” (2 Corinteni 5:7) „Pentru că noi nu ne uităm la lucru­ri­le care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucru­ri­le care se văd sunt tre­că­toa­re, pe când cele ce nu se văd, sunt veș­ni­ce.” (2 Corinteni  4:18).

Iar astăzi, când recla­me lumi­noa­se, sau viu colo­ra­te te pân­desc la toa­te col­țu­ri­le de stra­dă, cu agre­si­vi­ta­tea carac­te­ris­ti­că unei soci­e­tăți de con­sum, când, așa cum spu­ne cân­ta­rea „fie­ca­re-și spu­ne vite­jia lui” cău­tând să te deter­mi­ne să-i cum­peri pro­du­se­le, ba chiar să devii depen­dent de folo­si­rea lor, pro­mițân­du-ți că doar ast­fel vei fi feri­cit, Cuvântul lui Dumnezeu te invi­tă să înțe­legi carac­te­rul tre­că­tor și de mică valoa­re al tutu­ror lucru­ri­lor care „izbesc ochii” pe de o par­te, și valoa­rea eter­nă a celor spi­ri­tu­a­le, duhov­ni­cești, pe de altă par­te, lăsând să răsu­ne pes­te vea­curi, cu cea mai mare actu­a­li­ta­te îndem­nul: „Căutați mai întâi împă­ră­ția lui Dumnezeu și nepri­hă­ni­rea Lui, și toa­te aces­te lucruri vi se vor da pe dea­su­pra.” (Matei 6:33).