Cursul 5 — Apariţia păcatului şi căderea lui Lucifer

1. Cine stă la ori­gi­nea a tot ceea ce a fost cre­at în uni­vers?

„Ah, Doamne, Dumnezeule, iată Tu ai făcut ceru­ri­le și pămân­tul cu pute­rea Ta cea mare și cu bra­țul Tău întins: nimic nu este de mirat din par­tea Ta!” (Ieremia 32:17).
„Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nos­tru, să pri­mești sla­va, cin­stea și pute­rea, căci Tu ai făcut toa­te lucru­ri­le și prin voia Ta stau în fiin­ță și au fost făcu­te.” (Apocalipsa 4:11).

2. Cum erau toa­te lucru­ri­le pe care le-a cre­at Dumnezeu, inclu­siv Lucifer și toți înge­rii?

„El este Stânca; lucră­ri­le Lui sunt desă­vâr­și­te…” (Deuteronomul 32:4).
„Am ajuns la cunoș­tin­ța că tot ce face Dumnezeu dăi­nu­ieș­te în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adă­u­gat și nimic de scă­zut, și că Dumnezeu face așa pen­tru ca lumea să se tea­mă de El.” (Eclesiastul 3:14).

Este vred­nic de reți­nut fap­tul că tot ce a cre­at Dumnezeu a fost cre­at desă­vâr­șit și că n-a exis­tat nici un defect, nici o „eroa­re de fabri­ca­ție” în lucru­ri­le cre­a­te de El. Așa după cum spu­nea ver­se­tul ante­ri­or, la lucru­ri­le cre­a­te de El „nu mai este nimic de adă­u­gat și nimic de scă­zut”, cu alte cuvin­te, nu ar fi putut fi făcu­te mai bine.

3. Cum mai sunt numiți înge­rii, heru­vi­mii și sera­fi­mii pe care i-a cre­at Dumnezeu?

„…atunci când ste­le­le dimi­ne­ții izbu­c­neau în cân­tări de bucu­rie, și când toți fiii lui Dumnezeu sco­teau stri­gă­te de vese­lie.” (Iov 38:7).

În afa­ră de nume­le de „fii ai lui Dumnezeu”, Biblia mai folo­seș­te și ter­me­nul de „ste­le” pen­tru fiin­țe­le cre­a­te de Dumnezeu, așa după cum se poa­te vedea în ver­se­tul ante­ri­or și în alte­le care vor fi men­țio­na­te în acest stu­diu.

4. Ce pro­ble­mă a apă­rut la un moment dat cu Lucifer, una din­tre cele mai stră­lu­ci­te fiin­țe cre­a­te și ce l-a deter­mi­nat la aceas­tă ati­tu­di­ne?

„Mândria mer­ge îna­in­tea piei­rii, și tru­fia mer­ge îna­in­te căde­rii.” (Proverbele 16:18).
„Cum ai căzut din cer, Luceafăr stră­lu­ci­tor, fiu al zori­lor! Cum ai fost dobo­rât la pământ, tu, biru­i­to­rul nea­mu­ri­lor! Tu ziceai în ini­ma ta: ‚Mă voi sui în cer, îmi voi ridi­ca sca­u­nul de domnie mai pre­sus de ste­le­le lui Dumnezeu; voi ședea pe mun­te­le adu­nă­rii dum­ne­ze­i­lor, la capă­tul mia­ză-noap­tei; mă voi sui pe vâr­ful nori­lor, voi fi ca Cel Prea Înalt.’” (Isaia 14:12–14).
„Fiul omu­lui, fă un cân­tec de jale asu­pra împă­ra­tu­lui Tirului, și spu­ne-i: ‚Așa vor­beș­te Domnul, Dumnezeu: Ajunsesei la cea mai îna­l­tă desă­vâr­și­re, erai plin de înțe­lep­ciu­ne și desă­vâr­șit în fru­mu­se­țe. Stăteai în Eden, gră­di­na lui Dumnezeu, și erai aco­pe­rit cu tot felul de pie­tre scum­pe: cu sar­do­nic, cu topaz, cu dia­mant, cu hri­so­lit, cu onix, cu ias­pis, cu safir, cu rubin, cu sma­rald și cu aur; tim­pa­ne­le și fla­u­te­le erau în slu­j­ba ta, pre­gă­ti­te pen­tru ziua când ai fost făcut. Erai un heru­vim ocro­ti­tor, cu ari­pi­le întin­se; te puse­sem pe mun­te­le cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mij­lo­cul pie­tre­lor scân­te­ie­toa­re. Ai fost fără pri­ha­nă în căi­le tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nele­giu­i­rea în tine. Prin mări­mea nego­țu­lui tău te-ai umplut de sil­ni­cie și ai păcă­tu­it; de ace­ea te-am arun­cat de pe mun­te­le lui Dumnezeu și te nimi­cesc, heru­vim ocro­ti­tor, din mij­lo­cul pie­tre­lor scân­te­ie­toa­re. Ți s-a îngâm­fat ini­ma din pri­ci­na fru­mu­se­ții tale, ți-ai stri­cat înțe­lep­ciu­nea cu stră­lu­ci­rea ta.” (Ezechiel 28:12–17).

5. Care au fost con­se­cin­țe­le aces­tei ati­tu­dini a lui Lucifer și cine i s-a mai aso­ci­at în aceas­tă răscoa­lă?

Și în cer s-a făcut un răz­boi. Mihail și înge­rii lui s-au lup­tat cu bala­u­rul. Și bala­u­rul cu înge­rii lui s-au lup­tat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Și bala­u­rul cel mare, șar­pe­le cel vechi, numit Diavolul și Satana, ace­la care înșe­a­lă întrea­ga lume, a fost arun­cat pe pământ; și împre­u­nă cu el au fost arun­cați și înge­rii lui.” (Apocalipsa 12:7–9).
De ace­ea te arunc la pământ, te dau pri­ve­liș­te împă­ra­ți­lor.” (Ezechiel 28:17 u.p.).

6. Care a fost amploa­rea răscoa­lei și pro­por­ția ace­lo­ra care s-au unit cu Lucifer în răz­vră­ti­rea lui împo­tri­va lui Dumnezeu?

„Cu coa­da tră­gea după el a tre­ia par­te din ste­le­le ceru­lui și le arun­ca pe pământ.” (Apocalipsa 12:4 p.p.).

7. Cum era pămân­tul unde au fost izgo­niți Lucifer și înge­rii săi?

Pământul era pus­tiu și gol; și pe fața adân­cu­lui de ape era întu­ne­ric.” (Geneza 1:2 p.p.)

8. De ce le-a lăsat Dumnezeu lui Lucifer și înge­ri­lor posi­bi­li­ta­tea de a păcă­tui și nu Și-a folo­sit pute­rea infi­ni­tă pen­tru a face ca acest lucru să le fie impo­si­bil?

„… pen­tru că Dumnezeu este dra­gos­te.” (1 Ioan 4:8 pri­ma par­te).
„…Domnul ne va da și feri­ci­rea.” (Psalmii 85:12 pri­ma par­te).
„…ale­geți astăzi cui vreți să slu­jiți.” (Iosua 24:15).

Dumnezeu a cre­at toa­te fiin­țe­le din uni­vers ca să fie feri­ci­te, și pen­tru că feri­ci­rea nu poa­te exis­ta în lip­sa liber­tă­ții, El le-a cre­at ca fiin­țe auto­no­me, înzes­tra­te cu liber­ta­te de con­ști­in­ță și de ale­ge­re. Numai ast­fel se puteau ele bucu­ra de o ade­vă­ra­tă feri­ci­re. În caz con­trar, dacă Dumnezeu le-ar fi făcut inca­pa­bi­le de a gân­di și acțio­na în mod auto­nom, El ar fi cre­at doar niș­te banali roboți, pro­gra­mați să-I slu­jeas­că în mod meca­nic, necon­di­țio­nat.
Însă Dumnezeu este iubi­re și El nu poa­te să accep­te decât o ascul­ta­re pro­ve­ni­tă din iubi­re.
Nici chiar noi, oame­nii, nu ne îndră­gos­tim de apa­ra­te elec­tro­ca­s­ni­ce, ori­cât de bune și uti­le ar fi ele, și nu putem fi satis­fă­cuți sufle­teș­te de „rela­ția” cu un ase­me­nea obiect, adi­că de uti­li­za­rea lui, ci dorim și ne bucu­răm de exis­ten­ța unei per­soa­ne libe­re, care a ales de bună voie să ne iubeas­că – deși, teo­re­tic vor­bind, ar fi putut să nu facă aceas­tă ale­ge­re. Este clar că rela­ția cu o per­soa­nă cu voin­ță libe­ră și auto­no­mă pre­zin­tă un grad de risc mult mai ridi­cat decât exploa­ta­rea unui robot pro­gra­mat să func­țio­ne­ze exact așa cum vrei tu, dar robo­ții nu pot fi făcuți feri­ciți, după cum nici ei nu pot ferici pe alții, motiv pen­tru care este totuși pre­fe­ra­bi­lă o rela­ție cu o fiin­ță libe­ră, în ciu­da ris­cu­ri­lor pe care o ase­me­nea rela­ție le impli­că.
Și Dumnezeu, pen­tru că dorea feri­ci­rea depli­nă a fiin­țe­lor cre­a­te de El, Și-a asu­mat acest risc, cre­ân­du-le cu o liber­ta­te depli­nă de ale­ge­re și res­pec­tân­du-le aceas­tă ale­ge­re.

9. De ce nu l-a nimi­cit Dumnezeu ime­di­at pe Lucifer și pe înge­rii cei răz­vră­tiți, înă­bu­șind ast­fel răul „din fașă”, ci i-a lăsat să-și dezvol­te în con­ti­nu­a­re pla­nu­ri­le lor rele?

„Dar pen­tru că mânia Lui nu pedep­seș­te încă, nu înseam­nă că puțin Îi pasă de nele­giu­i­re.” (Iov 35:15).
La sfâr­și­tul stă­pâ­ni­rii lor, când păcă­to­șii vor fi umplut măsu­ra nele­giu­i­ri­lor…” (Daniel 8:23 pri­ma par­te).

Întrucât păca­tul era ceva abso­lut nou și necu­nos­cut în uni­vers, nu toa­te fiin­țe­le cre­a­te de Dumnezeu i-au recu­nos­cut de la înce­put natu­ra sa hidoa­să și con­se­cin­țe­le cum­pli­te pe care avea să le atra­gă după sine. O par­te din­tre îngeri puteau pri­vi favo­ra­bil, sau cel puțin cu neu­tra­li­ta­te ini­ția­ti­va lui Lucifer și urmă­reau cu aten­ție modul cum aveau să evo­lu­e­ze lucru­ri­le, urmând să se deci­dă ulte­ri­or de o par­te sau de cea­lal­tă. Dacă în acel moment, câtă vre­me inten­ți­i­le lui Lucifer nu erau foar­te cla­re pen­tru toți, Dumnezeu ar fi inter­ve­nit, nimi­cin­du-l pe răz­vră­tit, mulți ar fi ajuns să pri­veas­că aceas­ta ca pe un act de auto­ri­ta­te arbi­tra­ră și să-L con­si­de­re pe Dumnezeu un tiran și un dic­ta­tor, dato­ri­tă modu­lui Său de pro­ce­da­re, pe care nu l-ar fi înțe­les. Având o ast­fel de păre­re greși­tă des­pre Dumnezeu, acești îngeri, ca fiin­țe libe­re, ar fi putut repe­ta foar­te ușor gre­șe­a­la lui Lucifer, sau ar fi ajuns să-I ser­veas­că lui Dumnezeu de fri­că și nu din iubi­re, lucru care ar fi fost inac­cep­ta­bil pen­tru Dumnezeu și în tota­lă opo­zi­ție cu carac­te­rul Său.
De ace­ea a fost nevo­ie ca Dumnezeu să îngă­du­ie ca răul să se dezvol­te și să-și atingă apo­ge­ul, așa încât toți să-i poa­tă vedea con­se­cin­țe­le și să nu mai exis­te nici o îndo­ia­lă cu pri­vi­re la natu­ra lui și la jus­te­țea era­di­că­rii lui, atunci când avea să vină vre­mea pen­tru aceas­ta.

10. Ce cali­tăți ale lui Dumnezeu sunt scoa­se în evi­den­ță de modul Său de pro­ce­da­re cu Lucifer?

„Domnul este îndu­ră­tor și milos­tiv, înde­lung răb­dă­tor și bogat în bună­ta­te.” (Psalmii 103:8).
„A Lui este înțe­lep­ciu­nea și ato­tpu­ter­ni­cia; cine I s-ar putea împo­tri­vi fără să fie pedep­sit?” (Iov 9:4).
„La Dumnezeu este înțe­lep­ciu­nea și pute­rea; sfa­tul și pri­ce­pe­rea ale Lui sunt.” (Iov 12:13).