Cursul 5 – Apariţia păcatului şi căderea lui Lucifer

1. Cine stă la ori­gi­nea a tot ceea ce a fost creat în uni­vers?

„Ah, Doamne, Dumnezeule, iată Tu ai fă­cut ce­ru­rile și pămân­tul cu pu­te­rea Ta cea mare și cu bra­țul Tău în­tins: ni­mic nu este de mi­rat din par­tea Ta!” (Ieremia 32:17).
„Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nos­tru, să pri­mești slava, cin­stea și pu­te­rea, căci Tu ai fă­cut toate lu­cru­rile și prin voia Ta stau în fi­ință și au fost fă­cute.” (Apocalipsa 4:11).

2. Cum erau toate lu­cru­rile pe care le-a creat Dumnezeu, in­clu­siv Lucifer și toți în­ge­rii?

„El este Stânca; lu­cră­rile Lui sunt de­să­vâr­șite…” (Deuteronomul 32:4).
„Am ajuns la cu­noș­tința că tot ce face Dumnezeu dă­i­nu­iește în veci, și la ceea ce face El nu mai este ni­mic de adă­u­gat și ni­mic de scă­zut, și că Dumnezeu face așa pen­tru ca lu­mea să se teamă de El.” (Eclesiastul 3:14).

Este vred­nic de re­ți­nut fap­tul că tot ce a creat Dumnezeu a fost creat de­să­vâr­șit și că n-a exis­tat nici un de­fect, nici o „eroare de fa­bri­ca­ție” în lu­cru­rile cre­ate de El. Așa după cum spu­nea ver­se­tul an­te­rior, la lu­cru­rile cre­ate de El „nu mai este ni­mic de adă­u­gat și ni­mic de scă­zut”, cu alte cu­vinte, nu ar fi pu­tut fi fă­cute mai bine.

3. Cum mai sunt nu­miți în­ge­rii, he­ru­vi­mii și se­ra­fi­mii pe care i-a creat Dumnezeu?

„…atunci când ste­lele di­mi­ne­ții iz­bu­c­neau în cân­tări de bu­cu­rie, și când toți fiii lui Dumnezeu sco­teau stri­găte de ve­se­lie.” (Iov 38:7).

În afară de nu­mele de „fii ai lui Dumnezeu”, Biblia mai fo­lo­sește și ter­me­nul de „stele” pen­tru fi­in­țele cre­ate de Dumnezeu, așa după cum se poate ve­dea în ver­se­tul an­te­rior și în al­tele care vor fi men­țio­nate în acest stu­diu.

4. Ce pro­blemă a apă­rut la un mo­ment dat cu Lucifer, una din­tre cele mai stră­lu­cite fi­ințe cre­ate și ce l-a de­ter­mi­nat la această ati­tu­dine?

„Mândria merge îna­in­tea piei­rii, și tru­fia merge îna­inte că­de­rii.” (Proverbele 16:18).
„Cum ai că­zut din cer, Luceafăr stră­lu­ci­tor, fiu al zo­ri­lor! Cum ai fost do­bo­rât la pământ, tu, bi­ru­i­to­rul nea­mu­ri­lor! Tu zi­ceai în inima ta: ‚Mă voi sui în cer, îmi voi ri­dica sca­u­nul de domnie mai pre­sus de ste­lele lui Dumnezeu; voi șe­dea pe mun­tele adu­nă­rii dum­ne­ze­i­lor, la ca­pă­tul miază-noaptei; mă voi sui pe vâr­ful no­ri­lor, voi fi ca Cel Prea Înalt.’” (Isaia 14:12-14).
„Fiul omu­lui, fă un cân­tec de jale asu­pra îm­pă­ra­tu­lui Tirului, și spune-i: ‚Așa vor­bește Domnul, Dumnezeu: Ajunsesei la cea mai îna­ltă de­să­vâr­șire, erai plin de în­țe­lep­ciune și de­să­vâr­șit în fru­mu­sețe. Stăteai în Eden, gră­dina lui Dumnezeu, și erai aco­pe­rit cu tot fe­lul de pie­tre scumpe: cu sar­do­nic, cu to­paz, cu di­a­mant, cu hri­so­lit, cu onix, cu ias­pis, cu sa­fir, cu ru­bin, cu sma­rald și cu aur; tim­pa­nele și fla­u­tele erau în slu­jba ta, pre­gă­tite pen­tru ziua când ai fost fă­cut. Erai un he­ru­vim ocro­ti­tor, cu ari­pile în­tinse; te pu­se­sem pe mun­tele cel sfânt al lui Dumnezeu și um­blai prin mij­lo­cul pie­tre­lor scân­te­ie­toare. Ai fost fără pri­hană în că­ile tale, din ziua când ai fost fă­cut, până în ziua când s-a gă­sit ne­le­giu­i­rea în tine. Prin mă­ri­mea ne­go­țu­lui tău te-ai um­plut de sil­ni­cie și ai pă­că­tuit; de aceea te-am arun­cat de pe mun­tele lui Dumnezeu și te ni­mi­cesc, he­ru­vim ocro­ti­tor, din mij­lo­cul pie­tre­lor scân­te­ie­toare. Ți s-a în­gâm­fat inima din pri­cina fru­mu­se­ții tale, ți-ai stri­cat în­țe­lep­ciu­nea cu stră­lu­ci­rea ta.” (Ezechiel 28:12-17).

5. Care au fost con­se­cin­țele aces­tei ati­tu­dini a lui Lucifer și cine i s-a mai aso­ciat în această ră­scoală?

Și în cer s-a fă­cut un răz­boi. Mihail și în­ge­rii lui s-au lup­tat cu ba­la­u­rul. Și ba­la­u­rul cu în­ge­rii lui s-au lup­tat și ei, dar n-au pu­tut bi­rui; și lo­cul lor nu li s-a mai gă­sit în cer. Și ba­la­u­rul cel mare, șar­pele cel vechi, nu­mit Diavolul și Satana, acela care în­șe­ală în­treaga lume, a fost arun­cat pe pământ; și îm­pre­ună cu el au fost arun­cați și în­ge­rii lui.” (Apocalipsa 12:7-9).
De aceea te arunc la pământ, te dau pri­ve­liște îm­pă­ra­ți­lor.” (Ezechiel 28:17 u.p.).

6. Care a fost am­ploa­rea ră­scoa­lei și pro­por­ția ace­lora care s-au unit cu Lucifer în răz­vră­ti­rea lui îm­po­triva lui Dumnezeu?

„Cu coada tră­gea după el a treia parte din ste­lele ce­ru­lui și le arunca pe pământ.” (Apocalipsa 12:4 p.p.).

7. Cum era pămân­tul unde au fost izgo­niți Lucifer și în­ge­rii săi?

Pământul era pus­tiu și gol; și pe fața adân­cu­lui de ape era în­tu­ne­ric.” (Geneza 1:2 p.p.)

8. De ce le-a lă­sat Dumnezeu lui Lucifer și în­ge­ri­lor po­si­bi­li­ta­tea de a pă­că­tui și nu Și-a fo­lo­sit pu­te­rea in­fi­nită pen­tru a face ca acest lu­cru să le fie im­po­si­bil?

„… pen­tru că Dumnezeu este dra­goste.” (1 Ioan 4:8 prima parte).
„…Domnul ne va da și fe­ri­ci­rea.” (Psalmii 85:12 prima parte).
„…ale­geți as­tăzi cui vreți să slu­jiți.” (Iosua 24:15).

Dumnezeu a creat toate fi­in­țele din uni­vers ca să fie fe­ri­cite, și pen­tru că fe­ri­ci­rea nu poate exista în lipsa li­ber­tă­ții, El le-a creat ca fi­ințe auto­nome, în­zes­trate cu li­ber­tate de con­ști­ință și de ale­gere. Numai ast­fel se pu­teau ele bu­cura de o ade­vă­rată fe­ri­cire. În caz con­trar, dacă Dumnezeu le-ar fi fă­cut in­ca­pa­bile de a gândi și ac­ționa în mod auto­nom, El ar fi creat doar niște ba­nali ro­boți, pro­gra­mați să-I slu­jească în mod me­ca­nic, ne­con­di­țio­nat.
Însă Dumnezeu este iu­bire și El nu poate să ac­cepte de­cât o as­cul­tare pro­ve­nită din iu­bire.
Nici chiar noi, oa­me­nii, nu ne în­dră­gos­tim de apa­rate elec­tro­ca­s­nice, ori­cât de bune și utile ar fi ele, și nu pu­tem fi sa­tis­fă­cuți su­fle­tește de „re­la­ția” cu un ase­me­nea obiect, adică de uti­li­za­rea lui, ci do­rim și ne bu­cu­răm de exis­tența unei per­soane li­bere, care a ales de bună voie să ne iu­bească – deși, te­o­re­tic vor­bind, ar fi pu­tut să nu facă această ale­gere. Este clar că re­la­ția cu o per­soană cu vo­ință li­beră și auto­nomă pre­zintă un grad de risc mult mai ri­di­cat de­cât ex­ploa­ta­rea unui ro­bot pro­gra­mat să func­țio­neze exact așa cum vrei tu, dar ro­bo­ții nu pot fi fă­cuți fe­ri­ciți, după cum nici ei nu pot fe­rici pe al­ții, mo­tiv pen­tru care este to­tuși pre­fe­ra­bilă o re­la­ție cu o fi­ință li­beră, în ciuda ris­cu­ri­lor pe care o ase­me­nea re­la­ție le im­plică.
Și Dumnezeu, pen­tru că do­rea fe­ri­ci­rea de­plină a fi­in­țe­lor cre­ate de El, Și-a asu­mat acest risc, creându-le cu o li­ber­tate de­plină de ale­gere și respectându-le această ale­gere.

9. De ce nu l-a ni­mi­cit Dumnezeu ime­diat pe Lucifer și pe în­ge­rii cei răz­vră­tiți, înă­bu­șind ast­fel răul „din fașă”, ci i-a lă­sat să-și dezvolte în con­ti­nu­are pla­nu­rile lor rele?

„Dar pen­tru că mâ­nia Lui nu pe­dep­sește încă, nu în­seamnă că pu­țin Îi pasă de ne­le­giu­ire.” (Iov 35:15).
La sfâr­și­tul stă­pâ­ni­rii lor, când pă­că­to­șii vor fi um­plut mă­sura ne­le­giu­i­ri­lor…” (Daniel 8:23 prima parte).

Întrucât pă­ca­tul era ceva ab­so­lut nou și ne­cu­nos­cut în uni­vers, nu toate fi­in­țele cre­ate de Dumnezeu i-au re­cu­nos­cut de la în­ce­put na­tura sa hi­doasă și con­se­cin­țele cum­plite pe care avea să le atragă după sine. O parte din­tre în­geri pu­teau privi fa­vo­ra­bil, sau cel pu­țin cu ne­u­tra­li­tate ini­ția­tiva lui Lucifer și ur­mă­reau cu aten­ție mo­dul cum aveau să evo­lu­eze lu­cru­rile, ur­mând să se de­cidă ul­te­rior de o parte sau de cea­laltă. Dacă în acel mo­ment, câtă vreme in­ten­ți­ile lui Lucifer nu erau foarte clare pen­tru toți, Dumnezeu ar fi in­ter­ve­nit, nimicindu-l pe răz­vră­tit, mulți ar fi ajuns să pri­vească aceasta ca pe un act de au­to­ri­tate ar­bi­trară și să-L con­si­dere pe Dumnezeu un ti­ran și un dic­ta­tor, da­to­rită mo­du­lui Său de pro­ce­dare, pe care nu l-ar fi în­țe­les. Având o ast­fel de pă­rere greșită des­pre Dumnezeu, acești în­geri, ca fi­ințe li­bere, ar fi pu­tut re­peta foarte ușor gre­șe­ala lui Lucifer, sau ar fi ajuns să-I ser­vească lui Dumnezeu de frică și nu din iu­bire, lu­cru care ar fi fost inac­cep­ta­bil pen­tru Dumnezeu și în to­tală opo­zi­ție cu ca­rac­te­rul Său.
De aceea a fost ne­voie ca Dumnezeu să în­gă­duie ca răul să se dezvolte și să-și atingă apo­geul, așa în­cât toți să-i poată ve­dea con­se­cin­țele și să nu mai existe nici o în­do­ială cu pri­vire la na­tura lui și la jus­te­țea era­di­că­rii lui, atunci când avea să vină vre­mea pen­tru aceasta.

10. Ce ca­li­tăți ale lui Dumnezeu sunt scoase în evi­dență de mo­dul Său de pro­ce­dare cu Lucifer?

„Domnul este în­du­ră­tor și mi­los­tiv, în­de­lung răb­dă­tor și bo­gat în bu­nă­tate.” (Psalmii 103:8).
„A Lui este în­țe­lep­ciu­nea și ato­tpu­ter­ni­cia; cine I s-ar pu­tea îm­po­trivi fără să fie pe­dep­sit?” (Iov 9:4).
„La Dumnezeu este în­țe­lep­ciu­nea și pu­te­rea; sfa­tul și pri­ce­pe­rea ale Lui sunt.” (Iov 12:13).