Arhiva pentru martie, 2009
|
| Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat |
|
| trimestrul 2, 2009 |
Dumnezeu a dat tinerilor ocazia de a se întâlni în cadrul unei tabere lângă Cluj, la Gura Răştii, în perioada 6-8 martie 2009. La această întrunire au participat tineri din mai multe zone ale ţării: Banat, Ardealul de Sud, Muntenia şi bineînţeles Ardealul de Nord, adunând în total peste 100 de persoane.
Subiectul abordat în cadrul acestei tabere a fost ”Secretul mulţumirii”. Vineri seara, dupa deschiderea zilei de Sabat, programul a început la ora 19,30 susţinut de fratele Cristi Radu. Toată prezentarea s-a axat pe multumirea faţă de Dumnezeu, faţă de semeni, faţă de tine însuți, dar totodată s-a pus în discuție evitarea plafonării; aşadar trebuie să creştem în har, să nu fim multumiţi cu starea nostră păcătoasă, dar în același timp trebuie să fim mulţumiţi de lucrurile pe care le primim în dar de la Dumnezeu. Acest studiu a fost interactiv, fiecare având posibilitatea de a-şi exprima o opinie referitoare la subiect.
Mai mult…
1. Cum va fi restabilită armonia iniţială dintre om şi Dumnezeu la încheierea planului de mântuire?
„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ‚Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” (Apocalipsa 21:1-3).
2. Ce schimbări majore vor avea loc în experienţa copiilor lui Dumnezeu?
„El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4).
3. În ce mediu paşnic vor trăi cei mântuiţi?
„Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul, viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.” (Isaia 11:6-9).
„…căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei. Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou, aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie. Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele… Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.” (Isaia 65:16-25).
4. Cât de mare va fi bucuria celor mântuiţi, care vor vedea împlinirea speranţelor şi aşteptărilor lor?
„Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.” (Maleahi 4:2).
5. Unde vor locui cei mântuiţi?
„Apoi, unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ‚Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!’ Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi trei porţi; şi spre apus trei porţi. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului… Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon,; a patra de smarald, a cincea de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie. În cetate n-am văzut nici un templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.” (Apocalipsa 21:9-27).
„Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa 22:1-5).
6. Cât de credibile sunt aceste profeţii?
„Şi îngerul mi-a zis: ‚Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând.” (Apocalipsa 22:6).
„Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: ‚Iată, Eu fac toate lucrurile noi.’ Şi a adăugat: ‚Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.’ ” (Apocalipsa 21:5).
7. Cum îşi vor exprima cei mântuiţi bucuria şi recunoştinţa lor?
„Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10).
8. Câtă vreme vor trăi sfinţii în această stare de fericire absolută?
„Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.” (Daniel 7:18).
9. Cum ar trebui să ne motiveze această perspectivă glorioasă la o pregătire serioasă în vederea împlinirii în curând a tuturor acestor făgăduinţe?
„Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru 3:11-14).
10. Ce impact ar trebui să aibă toate aceste lucruri asupra luptei noastre creştine?
„Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. „Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.” (Evrei 10:35-39).
„De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58).
1. În timp ce la venirea Domnului Hristos sfinţii în viaţă, împreună cu cei ce au înviat sunt luaţi la cer, iar păcătoşii mor în distrugerea pământului, ce se întâmplă cu diavolul şi cu îngerii săi?
„Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.” (Apocalipsa 20:1-3).
2. Ce se întâmplă în cer în timpul acestei mii de ani?
„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.” (Apocalipsa 20:4).
3. Care va fi una dintre activitățile celor mântuiţi în timpul miei de ani?
„Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?” (1 Corinteni 6:2,3 prima parte).
4. Ce rost are această judecată, din moment ce oricum mântuirea a fost deja realizată, pe baza judecăţii de cercetare ce s-a desfăşurat în prealabil?
„…aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.” (Psalmii 51:4).
„Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: ‚Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.’ Dar dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuieşte mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?” (Romani 3:4-6).
5. Ce vor constata cei mântuiţi în urma judecăţii de o mie de ani, în care se va relua fiecare caz pentru ca să nu mai existe nici un dubiu asupra corectitudinii judecăţii lui Dumnezeu?
„Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.” (Psalmii 19:9).
„Şi am auzit altarul zicând: ‚Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!” (Apocalipsa 16:7).
6. În ce stare va fi pământul în timpul celor o mie de ani?
„Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină! Mă uit, şi iată că nu este nici un om; şi toate păsările cerurilor au fugit!” (Ieremia 4:23,24).
7. Ce se va întâmpla după scurgerea celor o mie de ani?
„Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20:8).
8. Ce va face Satan după cei o mie de ani împreună cu morţii necredincioşi care au înviat la sfârşitul acelei perioade?
„Când se vor împlini cei o mie e ani, Satana va fi dezlegat şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.” (Apocalipsa 20:7-10).
9. Cum va fi administrată dreptatea deplină a lui Dumnezeu în acea zi când cei nelegiuiţi îşi vor primi răsplata? Ce este „iazul de foc”?
„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (Apocalipsa 20:11-15).
10. De unde știm că expresia de „foc veșnic” este folosită doar ca o figură de stil, pentru a scoate în evidență rezultatele ireversibile ale acelui foc, și nu iad în care focul îi va chinui o veșnicie pe cei răi?
„Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.” (Iuda 1:7).
„… şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire.” (2 Petru 2:6).
„Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă fără să fi pus cineva mâna pe ea.” (Plângerile lui Ieremia 4:6).
„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură.” (Maleahi 4:1).
1. Ce făgăduinţă lăsată de Domnul Isus ucenicilor Săi avea să-i îmbărbăteze şi să le dea speranţă în toate veacurile ce aveau să urmeze?
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3).
2. În ce mod va reveni Domnul Isus?
„După ce a spus este lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: ‚Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.’ ” (Faptele Apostolilor 1:11).
„Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” (Luca 9:26).
„Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.” (Luca 21:27).
3. Ce avertisment a dat Domnul Isus cu privire la venirea Sa, subliniind faptul că ea va fi una fizică, reală, universală, vizibilă de toată lumea?
„Atunci dacă vă va spune cineva: ‚Iată Hristosul este aici, sau acolo’, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: ‚Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‚Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi. Căci cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.” (Matei 24:23-27).
4. Cine vor fi martori ai venirii lui Hristos pe norii cerului?
„Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apocalipsa 1:7).
5. Ce lucru important este asociat cu revenirea Domnului Hristos?
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Ioan 22:12).
„Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.” (Romani 2:5-8).
6. Ce eveniment măreţ va avea loc la revenirea lui Isus?
„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.” (1 Tesaloniceni 4:13-16).
7. Ce se va întâmpla apoi cu credincioşii înviaţi şi cu cei rămaşi în viaţă?
„Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:17).
8. Ce se va întâmpla după învierea celor drepţi şi înălţarea lor la cer împreună cu credincioşii ce erau în viaţă la venirea Domnului Isus?
„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:10).
9. Dat fiind că „ziua Domnului va veni ca un hoţ” ce pregătire trebuie să facem în vederea acestui eveniment?
„Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Matei 24:36-44).
„Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie. Şi le-a spus o pildă: ‚Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape… Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21:28-36).
10. Cum se manifestă această veghere a așteptătorilor și ce reprezintă „ridicarea capetelor” și „privirea în sus”?
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14).
„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2).
„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2:15-17).
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).
11. Care vor fi sentimentele adevăraților copii ai lui Dumnezeu față de venirea Domnului și cum va fi experiența lor deosebită de a celor necredincioși?
„De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:8).
„În ziua aceea, vor zice: ‚Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!” (Isaia 25:9).
„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.” (Maleahi 4:1,2).
1. Ce atmosferă predomina în cer şi pe pământ, atunci când a fost creat omul?
„…atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.” (Iov 38:7).
2. Cui i s-a datorat dispariţia acestei stări pe pământ?
„Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: ‚Unde eşti?’ El a răspuns: ‚Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns’. Şi Domnul Dumnezeu a zis: ‚Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?’… Femeii i-a zis: ‚Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.’ Omului i-a zis: ‚Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‚Să nu mănânci deloc din el,’ blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.’ ” (Geneza 3:8-19).
3. Cum a devenit viaţa omului ca urmare a păcătuirii sale?
„Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.” (Iov 14:1,2).
4. Cum sunt „bucuriile” pe care le dobândesc oamenii prin păcat?
„Nu ştii tu că, de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ, biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?” (Iov 20:4,5).
„…ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.” (Evrei 11:25).
„Vă bucuraţi de lucruri de nimic…” (Amos 6:13).
5. Cum poate omul redobândi adevărata bucurie, pe care a pierdut-o prin păcătuire?
„Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei acea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” (Iov 22:21).
„Se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia.” (Iov 33:26).
6. Care este motivul principal de bucurie în viaţa credinciosului?
„Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie.” (Psalmii 126:3).
„Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul pe care mi l-ai izbăvit.” (Psalmii 71:23).
„…ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mântuirea Ta.” (Psalmii 9:14).
„Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale.” (Psalmii 13:5).
7. Prin ce se deosebeşte această bucurie în mod fundamental de celelalte bucurii ale lumii?
„…nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.” (1 Corinteni 13:6).
„Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.” (Psalmii 4:7).
„Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.” (Psalmii 49:18,19).
„Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmii 16:11).
8. Care este cel mai mare motiv de bucurie pe care îl poate avea creştinul?
„Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10:20).
„Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmii 16:11).
9. La ce altă bucurie doreşte Dumnezeu să ne facă părtaşi?
„Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pentru un singur păcătos care se pocăieşte.” (Luca 15:10).
„Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.” (Luca 15:32).
10. Cum este nădejdea revenirii Domnului Isus un prilej de mare bucurie pentru creştin?
„Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.” (Ioan 16:22).
„…la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.” (1 Petru 1:7-9).
11. Cum dă credinţa în Hristos bucurie celor ce o au?
„Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” (Romani 5:1-4,11).
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13).
„Şi vă scriem aceste lucruri, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (1 Ioan 1:4).
„Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10).
12. Având în vedere această mare bucurie care ne este disponibilă, ce îndemn ar trebui să urmăm?
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4).
„Bucuraţi-vă întotdeauna.” (1 Tesaloniceni 5:16).
„V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11).
1. Cum încearcă mulţi oameni să „profite de viaţă”, datorită faptului că înţeleg caracterul ei trecător?
„Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: ‚Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” (Luca 12:18,19).
„Dacă nu înviază morţii, atunci ‘să mâncăm, să bem căci mâine vom muri!’” (1 Corinteni 15:32 u.p.).
„Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor” (Filipeni 3:19).
„…fericirea lor este să trăiască în plăceri.” (2 Petru 2:13).
„Vă bucuraţi de lucruri de nimic” (Amos 6:13).
2. Cum este experienţa regelui Solomon relevantă în acest sens?
„Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.” (Eclesiastul 2:4-10).
3. De ce nu pot asemenea încercări să dea împlinire vieţii?
„Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele ce se taie. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea….li se duce frumuseţea şi locuinţa morţilor le este locaşul lor… Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge…” (Psalmii 49:11-14, 18,19).
„Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare… Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt… Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.” (Eclesiastul 2:11,17,20).
4. Ce spune Domnul Isus despre şansele de reuşită ale celor care vor să „câştige viaţa” trăind în mod egoist pentru sine, fără Hristos?
„Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8:35,36).
5. Ce fac în realitate acei care încearcă să „câştige viaţa” fără Hristos?
„Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.” (Matei 12:30).
6. Ce constatare face Dumnezeu cu privire la acei care încearcă să afle împlinirea în viaţă prin metode proprii şi ce apel le adresează El în acest sens?
„Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13).
„De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi…” (Isaia 55:2,3).
7. Cum descrie Domnul Isus împlinirea durabilă pe care o află toţi aceia care Îl primesc în vieţile lor? Cum este El în măsură să satisfacă foamea şi setea sufletului?
„Adevărat, adevărat vă spun, că… Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa… Isus le-a zis: ‘Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.’ ” (Ioan 6:32,33,35).
„Isus i-a răspuns: ‚Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.’” (Ioan 4:13,14).
„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).
8. Cum este sacrificiul indispensabil legat de urmarea lui Hristos?
„Apoi a zis tuturor: ‚Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.’” (Luca 9:23).
9. Ce ar trebui să ştim despre sacrificiile pe care le presupune viaţa de credinţă?
„Domnul… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmii 84:11).
„Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” (Marcu 10:29,30).
10. Ce face Dumnezeu în viaţa adevăraţilor credincioşi, şi care este minunata experienţă de care vor putea avea ei parte?
„Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 1:5-7).
„Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţa în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” (Romani 5:1-5).
„Mă bucur în Domnul şi sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu; căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei.” (Isaia 61:10).
„Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine.” (Psalmii 128:1,2).
„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: ‚El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!’ Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te va ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: ‚Domnul este locul meu de adăpost!’ şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. ‚Fiindcă Mă iubeşte’ – zice Domnul – ‚de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea’.” (Psalmii 91:1-16).
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău… De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.” (Isaia 43:1-5).
1. Care sunt cele trei componente ale fiinţei umane vii?
„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin, şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23).
2. Cum se regăsesc aceste componente în procesul formării fiinţei umane la creaţiune?
„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7).
3. Ce se întâmplă atunci când omul moare?
„…până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” (Eclesiastul 12:7).
„Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.” (Iov 34:14,15).
4. Există vreo diferenţă între suflarea omului şi aceea a animalelor?
„Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.” (Eclesiastul 3:19).
5. De unde ştim că sufletul este muritor?
„Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri… Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” (Ezechiel 18:4,20).
6. De unde ştim că la moartea omului, sufletul acestuia nu se duce la cer, ci în mormânt?
„…căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.” (Fapte 2:27).
„Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi… odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.” (Daniel 12:13).
„Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea’.” (Faptele Apostolilor 2:34).
7. Mai este omul conştient în moarte?
„Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic…” (Eclesiastul 9:5 prima parte).
„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” (Eclesiastul 9:10).
8. Ce urmează după moarte?
„Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata…” (Evrei 9:27).
9. Care este singurul lucru care rămâne în urma omului şi ce legătură are acesta cu procesul judecăţii?
„Şi am auzit un glas din cer, care zicea: ‚Scrie: ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!’ – ‚Da’, zice Duhul; ‚ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!`” (Apocalipsa 14:13).
„Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (Apocalipsa 20:12).
„Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.” (Apocalipsa 20:13).
10. Ce se va întâmpla după încheierea judecăţii?
„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: ‚Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?’ ” (1 Corinteni 15:51-55).
„… ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.” (Romani 2:5-7).
11. La ce gânduri ar trebui să ne conducă conștiența faptului că viața aceasta este singura noastră șansă de a ne forma un caracter potrivit pentru cer și că după moarte nimic nu mai poate fi schimbat?
„Câtă vreme se zice: ,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii’.” (Evrei 3:15).
„Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.” (Evrei 4:1).
„Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.” (Evrei 4:11).
Dat fiind facptul că viața noastră de pe acest pământ este unica noastră șansă de a ne dezvolta un caracter potrivit pentru cer, ar trebui să înțelegem că teoria unei a doua șanse după moarte (prin pomeni, parastase, purgatoriu, reîncarnare etc.) este o născocire a diavolului, care încearcă să ne determine pe această cale să fim delăsători, neglijenți și să amânăm pregătirea noastră pentru cer pânăcând va fi prea târziu și soarta noastră nu va mai putea fi schimbată.
„Căci El zice: ,La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.’” (2 Corinteni 6:2).
1. De ce mor oamenii?
„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ‚Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit…A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Geneza 2:16,17; 3:6).
„Fiindcă plata păcatului este moartea.” (Romani 6:23 prima parte).
„În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19).
„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…” (Romani 5:12). Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.
2. Cu ce se aseamănă omul, datorită caracterului trecător al vieţii sale?
„Omul! Zilele lui sunt ca iarba şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.” (Psalmii 103:15,16).
„Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.” (Iov 14:1,2).
„Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos…” (1 Petru 1:24).
3. În ciuda acestei realităţi, ce gând continuă să preocupe neamul omenesc, de la primii noştri părinţi şi până astăzi şi care este provenienţa acestuia?
„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei…” (Eclesiastul 3:11).
4. La ce fel de întrebări a dat naştere acest gând pus de Dumnezeu în om?
„Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor?” (Psalmii 89:48).
„Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz; nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui…” (Eclesiastul 2:22,23).
„…moartea, iată nădejdea lor!” (Iov 11:20).
„Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.” (Psalmii 39:7).
5. Cum a răspuns Dumnezeu în mod pozitiv acestor întrebări?
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16).
„Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11).
6. Cum este Hristos în măsură să rezolve această problemă existenţială a omului?
„În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.” (Ioan 1:4).
„Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:40).
„Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” (Ioan 20:31).
„Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.” (Ioan 5:11,12).
„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” (Ioan 10:28).
„Isus i-a zis: ‚Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va tri. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?’” (Ioan 11:25,26).
7. Ce reprezintă moartea pentru aceia care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor personal? Ce ne spune Scriptura despre starea celor morţi?
„Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic…” (Eclesiastul 9:5).
„După aceste vorbe, le-a zis: ‚Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn’.” (Ioan 11:11).
8. Cum declară Biblia că teoria orientală a reîncarnării după moarte este falsă, şi ce ne spune ea că urmează în realitate după moarte?
„Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata…” (Evrei 9:27).
9. Care sunt câteva din criteriile după care oamenii vor fi evaluaţi la această judecată a lui Dumnezeu?
„Şi am auzit un glas din cer, care zicea: ‚Scrie: ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!” – ‚Da’, zice Duhul; ‚ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează’!” (Apocalipsa 14:13).
„Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Romani 8:11).
„Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‚Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’ Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‚Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, împăratul le va zice: ‚Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut’.” (Matei 25:34-40).
10. Când şi cum va avea loc învierea celor drepţi?
„… într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: ‚Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?’” (1 Corinteni 15:52-55).
„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:13-18).
11. Ce înţeleg credincioşii despre moarte şi cum privesc ei acest eveniment, spre deosebire de cei necredincioşi?
„La moartea celui rău, îi piere nădejdea…” (Proverbele 11:7).
„… dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.” (Proverbele 14:32).
„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” (Psalmii 116:15).
„Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi… odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.” (Daniel 12:13).
„Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.” (Romani 14:8).
